Steal Factory

Un vechi proverb românesc ne învaţă că cine fură azi un ou, mâine va fura un bou. În concretul cotidian acest proverb nu mai surprinde pe nimeni. Când spun asta mă gândesc, în primul rând, la jafurile de tot felul care se înmulțesc pe toate căile şi îmbracă forme din ce în ce mai variate.

Furtul ca în codru nu mai este azi ceva scandalos fiindcă numărul pădurilor a început să scadă. Nici tunurile bancare nu-şi mai au țintele de odinioară. Noroc de proverbiala noastră imaginație care permite unora să-şi stilizeze forma de furt şi nivelul de trai.

O stilizare aparentă şi forțată care are la bază o poftă nebună de a parveni. Chiar şi după îmbogățirea peste noapte, aceste exemplare umane cedează imboldului nativ de a fura, pentru a se aburca pe o treaptă socială înaltă. Nu degeaba zice o veche zicală că: "Hoții nu sunt azi prin păduri – sunt prin cănţălării".

Pentru atingerea acestui scop – care poate fi "obiectul muncii" decât trucarea propriei imagini?

În secolul robit de imagine pe care îl traversăm, devine inutilă căpătuiala neînsoțită de imagine.

A fi hoţ si a nu te bucura de recunoaștere – e un păcat capital în viziunea parvenitului de azi.

Idealul în viața acestor inși este traiul sub lumina reflectoarelor.

Fie ca sunt reflectoarele presei scrise, văzute ori vorbite – pentru ei nici un efort nu este prea mic în a-şi face simțită prezenţa pe aceste platouri ale imaginii.

Sireți şi lacomi ei îşi măsluiesc cartea de vizită cu tot felul de titluri şi onoruri ca să devină subiect de interes şi admirație publică.

Când cineva le smulge masca şi îi arată lumii așa cum sunt – ei se apără cu înverșunare, apelând la forța banilor pe care îi posedă sau a umbrelei imunității pe care au cumpărat-o la înregimentarea politică.

False vedete şi falși slujbași politici benchetuiesc împreună în taverna plăcerilor instinctuale căutând celebritatea şi privilegiile de tot soiul. O realitate certificată de proverbul: "Hoția merge mână'n mână cu domnia".

Pentru ei, ORDINEA este negociabilă iar meritul trudit este un moft.

Plagiind, cu o sârguință ieșită din comun, tot ce se bucură de respect şi onoare, ei se proclamă autorități în orice materie. Deși, abia dacă au rudimentele vreunui domeniu.

Ei cară marfă furată la magazinul de diplome şi fabrică talente la TV deschizând porțile unei imposturi fără precedent.

Nezdruncinați în credința lor că "Totul se vinde, totul se cumpără", ei se consideră o elită. Ghidându-se după o busolă trucată, e de înțeles ferocitatea manifestată atunci când li se spune că nu prin tirania gazetelor se impun adevăratele valori.

Acelea false: DA!

Doctoranzii în şpagă şi star-urile în play-back pot forma o grupare, însă una rușinoasă – ca boala venerică al cărei nume se pronunță mai mult în șoaptă.

Cât timp focarul de infecție al furtului (în toată dizgrația formelor sale) rămâne mascat de trecătoarele înalte poziții sociale ale unor parveniți care se vor a fi şi modele – viitorul nu are cum să fie mai bun decât prezentul. Dimpotrivă. Se va industrializa hoția cu toate suratele ei şi vom fi cotați cu succes numai la bursa imposturii.

Măcar la o astfel de bursă vom avea "brokeraşi" profesioniști, nu ?