Neştiuta poveste a melodiei de la Teleenciclopedia

Ani de zile am ascultat săptămânal genericul muzical al acestei emisiuni (cândva singură ce putea fi urmărită!) şi nu ştiam cui aparţinea.

Din păcate nu este inclusă în programul concertelor, deşi ar merita. Este accesibilă şi celor mai puţin obişnuiţi cu muzica simfonică şi ascultând astfel de bucăţi muzicale, poate, cine ştie, vor dori să asculte şi asemenea muzică.

Există o listă a câtorva melodii pe care nu este, subliniem, nu este român care să nu le cunoască, să nu le fi auzit de nenumărate ori în viață. Unele dintre aceste melodii, însă, ascund povești mai mult decât spectaculoase, care sunt, până azi, neștiute de către publicul larg.

Pe lista celor mai cunoscute melodii autohtone se află, evident, imnul de stat, cel actual, "Deșteaptă-te, române" sau cel anterior, "Tricolorul", pe care românii din ultima jumătate de secol le-au auzit de atâtea ori difuzate la radio sau TV.

Punctează, însă, foarte bine la capitolul notorietate melodiile care au constituit genericele muzicale ale unor emisiuni de mare succes, difuzate perioade foarte lungi de timp, e vorba de Telecinemateca și Teleenciclopedia.

Muzica Telecinematecii, filmul de miercuri seara al românilor, în comunism, îi aparținea marelui Charlie Chaplin, din coloana sonoră a filmului "Contesa din Hong Kong" și se numea "This is my song".

În ceea ce privește Teleenciclopedia, aici lucrurile sunt nițel mai complicate. Numărul românilor care au avut ocazia să asculte această piesă superbă în formă ei completă, de circa 7 minute durată, este extrem de redus, iar pe seama ei circulă veritabile legende, destul de paralele cu realitatea. Se înșeală chiar și Wikipedia.

Se știe că melodia a fost compusă în anii 1950 de Nicolae Kirculescu (1903-1985), talentat autor de muzică de teatru și film, de romanțe, de operete, ș.a.m.d.

Din nefericire, deși e una dintre cele mai frumoase piese compuse vreodată de un român, piesă nu a beneficiat decât de o singură editare pe disc de vinil, înainte de 1989, și apoi pe CD, în anii 1990.

De ani de zile, internauții se chestionează între ei în legătură cu posibilitatea de a-și procura înregistrarea în cauză, dar puțini sunt fericiții care o dețin. În plus, nici măcar numele corect al melodiei nu e deplin cunoscut, asta pentru că ea se cheamă "Moment muzical", dar, dintr-o eroare umană, pe discul Electrecord a fost trecută drept "Patru studii de concert pentru pian", o cu totul altă lucrare, ceea ce produce până azi confuzie între melomani.

Se mai spune că melodia, în forma prezentă pe genericul Teleenciclopediei a fost înregistrată în 1965 de către marele pianist Dan Grigore, pe atunci student, împreună cu orchestra Radio, condusă de Iosif Conta. În același an a fost lansată și Teleenciclopedia la TVR, devenită azi cea mai longevivă emisiune din istoria României.

Numai că lucrurile au stat altfel, în realitate. O dezvăluie, pentru Inpolitics, însuși maestrul, Dan Grigore: "Genericul Teleenciclopediei a fost creat, inițial, în 1965, după o înregistrare realizată chiar de autor, Nicolae Kirculescu, la pian. Numai că la montaj, când s-a operat scurtarea înregistrării pentru a se suprapune cu genericul emisiunii, s-a tăiat defectuos, astfel că a rezultat o bucată din care lipsea o pătrime și zgâria auzul. La vremea respectivă nici măcar nu auzisem de Kirculescu, dar melodia lui mutilată o auzeam în fiecare săptămână. După mai bine de un deceniu, nu am mai rezistat și i-am semnalat acest neajuns realizatoarei Luminița Constantinescu, de la Televiziune, dar a apărut o altă problemă: montajul nu putea fi refăcut, pentru că înregistrarea originală se pierduse. Luminița mi-a propus atunci să facem o nouă înregistrare a melodiei, cu mine la pian. Am acceptat să fac asta, și chiar pe gratis, pentru că soția marelui compozitor îmi spusese că nu au de unde să mă plătească. Am făcut înregistrarea la sfârşitul anilor 1980, cu Iosif Conta la pupitru și din ea s-a realizat noul generic al emisiunii. Ulterior, melodia a fost editată pe un disc Electrecord și apoi pe CD, fără ca eu să primesc vreun ban. De altfel, a fost prima și ultima dată când am interpretat acea bucată muzicală superbă, în viața mea. După revoluție, cei de la TVR au făcut o manevră, dacă putem spune astfel, aplicând un soi de blurare electronică a melodiei de la Teleenciclopedia, pentru a crea impresia că e o altă înregistrare, probabil pentru a evita plata drepturilor de autor, în condițiile noii legislații a copyrightului. Nu m-au păcălit, era imposibil să nu îmi recunosc propria interpretare, dar nu am mai avut când să ridic problema drepturilor de autor pentru că, ulterior, au decis să înlocuiască înregistrarea cu totul, preferind o interpretare (Petre Mărgineanu n.n.) pe bază de instrumente electronice".

Dan Grigore crede că e păcat că această bucată deosebită nu a fost mai bine promovată, iar românii nu o cunosc decât parțial, prin fragmentul difuzat săptămânal la TVR.

În schimb, s-au gândit să o "valorifice" lăutarii rromi, existând o înregistrare caricaturală realizată acum câţiva ani de un taraf celebru.

Înregistrarea din 1965, realizată la cererea TVR pentru genericul emisiunii Teleenciclopedia. Orchestra Radiodifuziunii Române, condusă de Iosif Conta, cu Dan Grigore la pian (pe atunci student).