Din culisele Festivalului „Florian Pittiş”

În luna mai se va desfăşura la Teatrul Bulandra ce-a de-a IV-a ediţie a Festivalului Naţional de Arte pentru Liceeni „Florian Pittiş”, organizat în două secţiuni – teatru şi muzică – şi care va dura trei zile. Despre ediţia din acest an şi despre felul în care teatrul este privit de pe băncile liceului am stat de vorbă cu Andrei Gheorghe, coordonatorul festivalului şi stundent în anul II la secţia actorie a Facultăţii de Teatru din UNATC Bucureşti. Festivalul este organizat de Consiliul Consiliul Elevilor al Colegiului Naţional „Gheorghe Lazăr” şi Trupa de teatru AS în parteneriat cu Teatrul „Lucia Sturdza Bulandra”. 

Cum s-a născut ideea Festivalului “Florian Pittiş”?

Florian Pittiş a fost un absolvent de seamă al Colegiului National “Gheorghe Lazăr”. Îl văzusem de câteva ori şi era printre puţinii lăzărişti prezenţi în fiecare an la aniversările liceului. Personal, eram fermecat de spiritul lui veşnic tânăr şi de libertatea pe care o avea. Tot timpul când susţiunea un recital în liceu, sala de festivităţi era arhiplină, iar elevii, fie ei şi cei de gimnaziu erau captaţi de poveştile şi de cântecele lui.

Ideea festivalului a pornit în clasa a 11-a. Pe atunci mă ocupam de trupa de teatru a liceului şi de Consiliul Elevilor. Imediat, conducerea liceului a fost de acord. Am fost la Teatrul Bulandra, iar domnul director Alexandru Darie a fost deschis la propunerea noastră şi îi mulţumim încă o dată. Am format o echipă de organizare. Eram aproape 20 de persoane. Căutând sponsori, am început prin a completa un formular pentru a obţine o finanţare de la un fond cultural naţional. Răspunsul primit a fost unul negativ. Cu toate astea nu m-am descurajat, iar în luna iunie 2008 a avut loc prima ediţie a festivalului. Conceptul festivalului a fost de a oferi publicului spectator un festival-concurs de elite de teatru şi muzică în memoria unei personalităţi marcante, de aceea numărul trupelor admise în concurs este destul de mic (5 la teatru şi 10 la muzică), festivalul desfăşurându-se seara de la ora 19.

Din ediţiile organizate până acum, cât de serioase sunt propunerile celor care se înscriu?

În primele ediţii pot spune că erau unele propuneri destul de neserioase, dacă le pot spune aşa. Cele mai multe erau din mediul rural, dar pe măsură ce trec anii trupele participante sunt din ce în ce mai bine pregătite, având şi spectacole în limbi străine.

Care sunt tendinţele, aşa cum le observi tu ca organizator şi ca student la actorie?

Majoritatea participanţilor observ că optează pentru spectacole având la bază texte din dramaturgia contemporană românească sau universală. Aceste texte cred că îi avantajează, întrucât sunt situaţii scenice la care se pot raporta. Anul trecut, de exemplu, marele premiu la secţiunea teatru l-a obţinut trupa Atelierul de teatru din Botoşani cu spectacolul “With a little help of my friends” de Maria Manolescu. Spectacolul prezenta viaţa tinerilor de liceu, actorii jucând nişte situaţii reale, nefiind nevoiţi să realizeze anumite roluri de compoziţie care le pot depăşi capacităţile.

Este încurajat teatrul în licee?

Da. Consider ca este destul de încurajat. Majoritatea liceelor au trupe de teatru şi ce este cel mai important este că încep să fie coordonate de actori. Este foarte important ca primii paşi ai unui liceean să fie făcuţi sub coordonarea unui actor sau student la actorie. Unele trupe se pregătesc chiar până la şase luni pentru un spectacol, sacrificând week-end-uri întregi repetiţiilor şi au decoruri şi costume realizate în mod profesional. Desigur, toate aceste lucruri costă destul de mult şi e de admirat faptul că şcoala şi părinţii îi susţin.

Care ar fi, totuşi, problemele…?

Una dintre cele mai importante probleme cred că se află la nivelul unora dintre parinţi, profesori şi directori care consideră că şcoala şi cartea sunt mult mai importante. Teatrul cred că este una din cele mai bune metode de educare a unui copil / licean, întrucât presupune o metodă non-formală de învăţare: aceea prin joc. Numai prin intermediul teatrului un elev îşi poate dezvolta procesele psihice (memoria, atenţia, gândirea), poate scăpa de sentimentele de frică şi timiditate, câştigându-şi încrederea în sine şi poate învăţa să lucreze în echipă. Personal, mă bucur că în cadrul trupei de teatru pe care o coordonez şi pe care am format-o în clasa a 9-a, am întâlnit oameni deschişi. Şi directori, şi profesori, şi elevi, şi părinţi.

Ce va propuneţi în ediţia din acest an?

Să continuăm la fel cum am început, să oferim recitaluri şi spectacole de calitate!

De ce organizaţi acest festival şi cât e de complicat într-un an de criză?

Aşa cum spuneam, festivalul este organizat în memoria lăzăristului Florian Pittiş. Desigur că întâmpin dificultăţi în acest an din punct de vedere financiar şi sperăm că le vom depăşi. Bugetul festivalului este oricum unul redus, întrucât avem mulţi parteneri importanţi precum Teatrul Bulandra şi Radio3net “Florian Pittiş” Ei sunt principalii parteneri media care transmit LIVE festivalul pe site-ul lor, înregistrările fiind postate la Galeria Video.

Din experienţa ta şi a celor care se înscriu la Festival, cum se vede lumea teatrului de pe băncile liceului?

Hm… Eu aveam emoţii de fiecare dată când mergeam în culisele unui teatru. Aceeaşi impresie o au şi actualii participanţi la festival. Una dintre concurente, observând că se afla în cabina domnului Rebengiuc, a spus: “să stăm mai mult aici ca să luăm talentul”.

Sursa articolului: YORICK