Un mare critic, Ludmila Patlanjoglu, recomandă.
Premieră eveniment la Teatrul Bulandra. O mare seară de teatru. Aplauze îndelungi. Un “text scris printre lacrimi”, într-un spectacol incendiar despre “noi şi ziua de azi”.
“Bolile de care suferă personajele sunt diagnosticate cu o precizie uluitoare de către doctorul Cehov. O boală ciudată se numeşte … De mâine încep să trăiesc. Nu azi, ci mâine. Astăzi o iau uşor, mă complac în lene, în văicăreală, în tristeţe, în boala de mine însumi, în frustrare, în ură şi gelozie. Dar de mâine schimb totul. O să mă scol dis-de-dimineaţă şi o să încep să fac curat, să pun casa în ordine. Un alt diagnostic ciudat: boala “ieri”… Ce frumos era totul în trecut… şi ce groaznic e acum.” – declară Andrei Şerban.
Regizorul aduce la rampă “Ivanov”, piesa de debut a lui Cehov în dramaturgie, scrisă la 26 de ani. Alege prima variantă – oprită de cenzura ţaristă pentru tonul ei prea pesimist. Traducerea remarcabilă, expresivă literar şi teatral, semnată de Dana Dima, în adaptarea pentru scenă a lui Andrei Şerban, face ca textul să ne sune familiar în rostirea actorilor. Ne regăsim odată cu personajele, aflăm adevăruri profunde şi dramatice despre fiinţa noastră şi timpul în care trăim. “Ivanov” este un spectacol puternic despre pervertirea darului vieţii şi despre păcat. Scena este invadată de o galerie de eroi cu apucături canibalice – în relaţia cu ei înşişi şi cu semenii. Pentru ei, cuplul, căsătoria, familia, convieţuirea în societate sunt simulacre şi caricaturi. Ca şi doctorul Cehov, doctorul Andrei Şerban face autopsia acestor cadavre vii cu necruţare. Le analizează kitsch-ul existenţial care îi sufocă. El pune sub lupă aceste suflete pustiite, pentru care lumea e golită de sens şi omul de rost. Pentru a-şi anestezia plictiseala, suferinţa şi disperarea, ei evadează în sex, alcool, bârfă, goană după bani. Speranţa lor în salvare e retorică, fără suportul credinţei şi al dragostei.
Moartea – o poartă spre viaţă
Finalurile celor două acte sunt superbe imagini, care aduc fior metafizic spectacolului. Muribunda Ana, în indiferenţa generală, îşi smulge crucea de la gât, în timp ce cortina cade ca o ghilotină, însoţită de o rugă către Dumnezeu. Aceeaşi eroină se plimbă mai apoi printre cei vii şi vine să îl ajute pe Ivanov, să treacă în lumea de dincolo. Ca în multe dintre spectacolele lui Andrei Şerban, “moartea e o poartă spre viaţă”, care uneşte victimele cu călăii, topind răul, neliniştea, eliberând sufletele spre pace şi lumină.
Ambientul teatral auster creat de Octavian Neculai (spaţiu scenic) şi Carmencita Brojboiu (costume) amplifică emoţional drama eroilor. Podeaua de lemn, scările şi barele metalice, pereţii reci ai culiselor formează cadrul de viaţă, dar şi un univers abstract, propriu scenei. Elemente de recuzită, semne ale frumosului – flori, un violoncel, un pian – aduc mister şi poezie. Spaţiul de joc se prelungeşte în sală, printre spectacori. Personajele tragicomice nu sunt doar actorii şi eroii, ci şi noi, ne spune Andrei Şerban. “Ne e teamă să trăim acum şi aici; prezentul ne obligă să ne privim în oglindă, dar refuzăm să ne vedem, preferând evadarea în vis, fantezie ori irealitate.”
Montarea tulbură prin realismul ei oniric. Timp de trei ore, cuvintele sunt rostite în forţă. Scena este în clocot: geamăt, strigăt, urlet. Admirabilă este coregrafia mişcării în acest dialog al surzilor. Bagheta regizorală imaginativă şi tensionată a lui Andrei Şerban îi inspiră pe actori. După “Regele Lear”, montarea cu “Ivanov” este o nouă întâlnire privilegiată pentru trupă. E genul de experienţă în care contează nu numai spectacolul ca atare, ci şi drumul parcurs. Publicul şi artiştii se confruntă cu o concepţie de teatru profundă şi creatoare a unui mare regizor-poet, cu stil şi personalitate. De la maeştri la tineri şi până la figuraţie, interpreţii au vigoare şi rigoare, punând în lumină calităţi de expresie excepţionale, în secvenţe de prim-plan sau de grup. Un spectacol-recital, care ne oferă arii de virtuozitate. Dintr-o partitură de plan secund, arta rafinată a lui Victor Rebengiuc face o bijuterie, care ne cucereşte. În Ivanov, o creaţie de performanţă realizează Vlad Ivanov, acest rol propulsându-l în galeria marilor actori. Stabilesc relaţii artistice de profunzime cu personajele: Cornel Scripcaru, Marius Manole, Mirela Oprişor, Ioana Anastasia Anton, Manuela Ciucur, Maria Obretin, Ana Ioana Macaria, Alexandru Pavel. Alături de ei, evoluează în acelaşi spirit: Dana Dogaru, Marius Chivu, Radu Amzulescu, Mihai Bisericanu. Prezenţe adecvate într-un ansamblu armonios sunt Vasile Toma, Dan Clucinski, împreună cu numeroşii musafiri din figuraţie, printre care se află mulţi proaspeţi absolvenţi de teatru. În acest sens, “Ivanov” este şi un spectacol-şcoală (asistent regie: Răzvana Cernat).
Împreună cu “Pescăruşul” de la Teatrul “Radu Stanca” din Sibiu şi “Unchiul Vanea” de la Teatrul Maghiar din Cluj, “Ivanov” formează un triptic-capodoperă. Un act de cultură grav şi major, care plasează Teatrul Bulandra în “topul” acestui început de an teatral. Vi-l recomandăm.
Articol scris de Ludmila Patlanjoglu pentru revista YORICK
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu