Un bucătar talentat

Când l-am rugat să ne întâlnim să-mi povestească ce se mai petrece cu viaţa şi cariera lui, Marius Manole mi-a spus: „Hai mai pe seară, că acum trebuie să fac o ciorbă". „Găteşti?", l-am întrebat atunci, uşor mirată.

„Dacă gătesc? Pe mine mă-ntrebi dacă gătesc?", a spus el cu aerul lui Robert de Niro când zice celebra replică „Are you talking to me?". „Eu nu gătesc pur şi simplu. Sunt un as, auzi? Un as ! Este singurul meu talent cert!" 

Marius Manole se laudă că poate încropi o mâncare gustoasă din orice
FOTO MIHAI BARBU

Aşa se face că discuţia planificată, care a avut loc la restaurantul „La Comedia", a alunecat spre subiecte mult mai plăcute decât soarta teatrului românesc. Am făcut o escală foarte scurtă în zona Premiilor UNITER, el primind anul acesta, pentru Lopahin, o nominalizare la categoria cel mai bun actor în rol principal, unde a intrat în finală alături de Bogdan Zsolt, pentru rolul lui Ingmar Bergman din „Strigăte şi şoapte", şi de Horaţiu Mălăele pentru rolul prostului din „Un dineu cu proşti".

„Eşti nominalizat la UNITER. Din nou." „Da." „Care a fost primul lucru pe care l-ai făcut când ai aflat?" „I-am trimis un SMS lui Bogdan Zsolt şi i-am spus că-l iubesc şi că sunt cel mai mare fan al lui." „Şi el ce reacţie a avut?" „I-a părut rău că nu apucase el să-mi spună primul acelaşi lucru. Ha, ha, ha.

Ţi-am spus că am avut un accident de muncă," a schimbat Manole subiectul „Aoleu! Ce-ai păţit?" „M-am ars", mi-a arătat el aproape mândru o băşică mare ce-i înflorise pe un deget. „Am luat oala din cuptor cu mănuşa şi capacul l-am ridicat cu mâna. Ca în filmele cu proşti! Vezi, astea sunt riscurile gătitului!"

Lecţia de gătit

„Ce-ai gătit?" „Yummy! O supă de curcan cu tăiţei de casă. Eu gătesc ca la mine acasă, moldoveneşte, cu multă albitură, cu rădăcină de ţelină, de pătrunjel, păstârnac. Am luat, pardon, fundul curcanului şi le-am pus la fiert. Am făcut aluatul de tăiţei şi i-am tăiat fin-fin-fin." „Ai răbdare să-i tai?" „Mă jigneşti!" „Scuze, scuze. Şi felul doi?" „Am luat un rasol de vită, am trântit peste el două căpăţâni de usturoi întregi, necurăţate, 2-3 cepe tăiate-n patru, piper boabe şi pe deasupra mult vin roşu, condimente - cât încape şi l-am lăsat la cuptor vreo două ore. Ştii cum e? Se topeşte-n gură!" „Găteşti de multă vreme?" „Siguuur. Păi, dacă am plecat de-acasă la 22 de ani..." „Ai învăţat să găteşti de la ma-ma ta, doamna Mariana?" „Nu, acasă la doamna Mariana nu găteam. Dar hai să păstrăm proporţiile, eu sunt mic pe lângă doamna Mariana, asta să fie clar. Adică, totuşi... La doamna Mariana nu găteam, că ar fi fost chiar culmea la ce mâncăruri face maică-mea să mă bag şi eu în seamă. Dar îmi amintesc că iarna, înainte de Crăciun, făcea răcituri. Şi punea un picior de porc şi-l fierbea bine de tot şi apoi mă punea pe mine să culeg oscioarele alea mici-mici care rămâneau în fiertură. Era o treabă a naibii de migăloasă şi o uram. Copiii se jucau pe-afară şi eu stăăăăteam câte o juma de zi să curăţ răcitura de aşchiile alea de oase."

Prima operă de artă: pilaful „meseriaş"

„Şi când ai gătit prima oară?" „Terminasem facultatea şi plecasem la Focşani." „Acolo ai debutat?" „Am debutat e un fel de-a spune, pentru că nu am jucat nimic. Am luat şase luni banii degeaba. Aşaaa, şi eram acolo cu mai mulţi colegi, cu Emilian Oprea, Florentina Ţilea, mai mulţi. Şi la un moment dat am rămas numai noi, băieţii, şi ne-am trezit fără bani şi fără mâncare. Şi m-am gândit atunci: «Băi, dă-o-ncolo de treabă. Cât de greu poate să fie să faci o mâncare?». Eu am talentul ăsta că pot să încropesc o mâncare gustoasă din absolut orice. Dacă am în casă doar trei ingrediente aparent fără nici o legătură între ele, îmi vine mie o idee şi le combin io într-un fel ca să iasă ceva bun." „Şi care a fost prima ta operă culinară ?" „Un pilaf. Că găsisem pe acolo prin dulapuri o pungă de orez." „L-ai făcut aşa, la plesneală, sau ai căutat o carte de bucate, ceva?" „Nu, am sunat la doamna Mariana: «Mamă, mămică, mor de foame pe-aici printre străini, zi-mi şi mie cum se face un pilaf». Am pus în aplicare reţeta zisă de mama şi gata! A ieşit o bunătate! Aşa am debutat ca bucătar, cu pilaful me-seriaş. În glorie!" „Şi care e punctul tău forte?" „Fac nişte supe-cremă absolut delicioase. Maestru sunt. Supă-cremă de dovlecei, de ciuperci, supă-cremă de... orice." „Cum faci?" „Căleşti ceapa, trebuie apoi călite toate şi după aia turnată apă peste ele. Le fierbi bine-bine şi apoi le pui o lingură de smântână şi puţin parmezan. După care le treci prin bâzâitoarea aia..." „Blender." „Aşa, mămică, vezi că ştii? Prin blender." 

Articol preluat din ROMÂNIA LIBERĂ.