Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu

Andrei Ujică, regizorul care îşi prezintă, azi, 18 mai, la Cannes, cel mai recent film, "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu", a declarat, într-un interviu acordat AFP, că a dorit, printre altele, să arate în noua sa producţie că "dictatorii nu sunt nişte monştri căzuţi din cer".

 

Filmul lui Andrei Ujică este prezentat în afara competiţiei la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes (12 - 23 mai). Ujică nu se află la prima sa producţie care are ca temă comunismul. Cele două filme ale sale "Videograme dintr-o revoluţie" şi "Rupt de prezent" au abordat aceeaşi temă.

Andrei Ujică a declarat pentru AFP că a vrut, cu filmul său, să "cunoască omul din spatele personajului istoric" care i-a marcat tinereţea.

 

"Pentru mult timp el (Nicolae Ceauşescu, n.r.) a fost doar un ecran pe care ne proiectam toată ura faţă de totalitarism. Când apărea la televizor, schimbam postul", îşi aminteşte Ujică, un pasionat de literatură, care a devenit cineast la 40 de ani, mai notează AFP.

 

Filmul "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" este realizat după vizionarea a circa 1.000 de ore de imagini de arhivă, din care au fost extrase 250, "o muncă titanică", după cum mărturiseşte Ujică. Regizorul spune că volumul "Autobiografia lui Fidel Castro", de Roberto Fuentes, l-a făcut să îşi pună întrebări referitor la natura dictatorilor. Rezultatul este, scrie AFP, un film puternic care, "datorită unui montaj riguros, evită să facă o compilaţie între imaginile de propagandă şi cele anti-Ceauşescu". În filmul lui Ujică, spectatorii pot vedea "un Ceauşescu oficial, dar şi pe cel care trişa la volei".

 

În film există şi imagini cu cozile interminabile din faţa magazinelor de alimente, în anii '80. Filmul lui Ujică arată anii de glorie ai dictatorului, când Richard Nixon şi Charles De Gaulle au venit la Bucureşti. După aceşti ani începe declinul: inundaţii, cutremur, proiectul unui palat megaloman şi, din când în când, câte o voce critică. În imaginile de protocol, Ujică a găsit fisuri în portretul dictatorului: o lacrimă, un gest necontrolat. "Dictatorul s-a umanizat", a spus Ujică, completând că nu crede în "ideea comodă că dictatorii secolului XX sunt monştri". "Victimele participă uneori la jocul de propagandă şi oportunismul ţine sistemul în viaţă", adaugă acesta.

 

Filmul nu putea să fie decât o biografie, deoarece imaginile din care este format sunt realizate din punctul de vedere al regimului. "Am vrut ca, dincolo de povestea lui Ceauşescu, filmul meu să vorbească despre dictatură", a completat Andrei Ujică.

 

Andrei Ujică, născut în 1951, la Timişoara, este scriitor, regizor de film şi profesor. El trăieşte din 1981 în Germania. A studiat literatura la Timişoara, la Bucureşti şi apoi la Heidelberg. În anii '70 a colaborat cu Şerban Foarţă la compunerea versurilor pentru formaţia Phoenix. În 1990 îşi începe primul proiect cinematografic, "Videograme dintr-o Revoluţie", în colaborare cu Harun Farocki. Filmul, a cărui premieră a avut loc în 1992, a devenit un punct de referinţă cu privire la relaţiile dintre media şi puterea politică în Europa sfârşitului de eră comunistă.

 

Din 2001, Andrei Ujică predă cinematografia la Universitatea Naţională din Karlsruhe, iar din 2002 este director al institutului pentru film ZKM. Filmografia sa mai cuprinde documentarul "Rupt de prezent/ Out of the Present", povestea cosmonautului rus Sergei Krikalev, aflat pe staţia spaţială MIR pentru zece luni, timp în care se destramă Uniunea Sovietică - şi "Cantitate necunoscută/ Unknown Quantity" (2005) - experiment multimedia pornind de la conversaţii între Paul Virilio, arheolog media şi filosof, şi Svetlana Alexievich, jurnalistă rusă.