Criza agricolă, criza industrială, criza financiară, pe care se grefează criza politică – de majorităţi, de miniştri (cu tot numărul lor considerabil) şi de opoziţie. Complicate şi acestea de criza de linişte, de criza de probitate, de criza de.... spirit.
Acest triptic de întreite crize a căror simplă enunţare strepezeşte dinţii şi produce dovada lipsei de dezvoltare a vieţii noastre de stat, este, dacă nu rezultatul abilităţilor d-lui Iuliu Maniu, cel puţin consecinţa freneticii şi excesivei participări la viaţa publică a maselor de tot felul.
Asemeni marii Rusii, face şi România o experienţă de voie de nevoie, sub privirile rătăcite ale unei "opinii publice" incapabile să îmbrăţişeze întregul câmp de acţiune a ... morbului politic.
Regimul actual, o decepţie. Generalul Averescu, un apus. D. Brătianu Vintilă, o ecuaţie. D. N. Iorga, politiceşte, o respectabilă veveriţă. Iar d-nii Grigoraş Filipescu şi doctor N. Lupu – se pretind neapărat citaţi – sunt un agrement (simplă rimă la ferment).
/.../ Crizele antrenează crize. Spiritul se răzbună, îşi bate joc de răzvrătirile materiei brute. Când nu i se supune, o constrânge, o transformă, o reduce la justa ei valoare. ...Noi [suferim] de nimicnicia noastră. Toată flecăreala de sus şi de jos nu ne poate orbi iremediabil. Întrezărim valorile în sine.
Dar ceea ce e trist, e faptul că nu ne temem de o reacţiune. Ca şi când nu ar fi posibilă. Nu e şi aceasta o criză şi poate nu cea mai mică?.
Articolul ,,Crize", semnat de N. Rusu Ardeleanu a fost publicat în "Parlamentul românesc", la 8 martie 1930.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu