Înţelegerea schismei în care a fost adus omul de gândirea lui nu are doar o valoare intelectuală, ci şi una spirituală. Creştinul trebuie să se împotrivească spiritului lumii. Dar când spunem lucrul acesta, trebuie să fim conştienţi că duhul lumii nu ia întotdeauna aceeaşi formă. Astfel, creştinul trebuie să se împotrivească duhului lumii în forma pe care acesta o ia în generaţia lui. Dacă nu procedează aşa, el nu se împotriveşte deloc duhului lumii. Acest lucru este adevărat îndeosebi pentru generaţia noastră, deoarece forţele care lucrează împotriva noastră se caracterizează printr-o astfel de totalitate. Generaţia noastră de creştini are nevoie să ia aminte la aceste cuvinte atribuite lui Martin Luther:
"Dacă proclam cu toată puterea mea şi explic cât se poate de limpede fiecare parte a adevărului lui Dumnezeu, cu excepţia acelei mici părţi pe care lumea şi diavolul o atacă acum, nu îl mărturisesc pe Cristos, indiferent cu câtă îndrăzneală L-aş proclama. Unde bătălia este în toi, acolo se dovedeşte loialitatea luptătorului. Şi chiar dacă el stă neclintit în tot restul câmpului de bătălie, dacă se eschivează aici, aceasta nu înseamnă decât nestatornicie şi dezonoare".
Este falsă afirmaţia că există o cultură total uniformă. Nu este adevărat. Şi totuşi, atunci când studiem arta şi literatura trecutului şi acele lucruri care ne ajută să înţelegem o cultură, descoperim tendinţa spre un întreg monolitic şi uniform.
Printr-un studiu de arheologie se poate arăta cum o anumită idee s-a dezvoltat într-un anumit loc şi apoi, de-a lungul a câtorva sute de ani, a penetrat un spaţiu mai vast. Putem lua drept exemplu cultura indo-europeană, a cărei răspândire poate fi urmărită prin circulaţia anumitor cuvinte.
În trecutul îndepărtat, răspândirea anumitor concepte culturale era aşa de lentă, încât uneori, când acestea ajungeau în alte zone, se schimbau deja în locul de origine. Dar astăzi lumea este mică şi este foarte posibil să avem o cultură monolitică ce se răspândeşte rapid şi influenţează porţiuni mari ale omenirii. Nici o barieră artificială, cum ar fi Cortina de Fier, nu poate împiedica circulaţia ideilor. Pe măsură ce lumea s-a micşorat şi pe măsură ce ea a devenit în mare parte post-creştină, amândouă părţile Cortinei de Fier au urmat aceeaşi metodologie şi aceeaşi formă de gândire monolitică de bază – şi anume, lipsa absoluturilor şi a antitezei, care conduce la relativism pragmatic.
În formele moderne ale educaţiei specializate există tendinţa de a pierde întregul în părţi, şi în sensul acesta putem spune că generaţia noastră produce puţini oameni cu adevărat educaţi. Adevărata educaţie înseamnă gândirea prin asocieri între diferitele discipline, şi nu doar a fi foarte bine pregătit într-un singur domeniu, adică un tehnician. Cred că nici o altă disciplină nu a tins spre o mai mare fragmentare în gândire ca teologia evanghelică ortodoxă de azi.
Reprezentanţii creştinismului istoric înţeleg cu mare greutate relaţiile dintre diferitele domenii ale gândirii. Atunci când apostolul ne-a avertizat "să ne păzim neîntinaţi de lume", el nu s-a referit la ceva abstract. Dacă creştinul doreşte să pună în aplicare această poruncă, el trebuie să înţeleagă ce anume îl confruntă în mod antagonist în propriul lui moment istoric. Altfel devine pur şi simplu o piesă de muzeu nefolositoare, şi nu un luptător viu pentru Isus Cristos.
Creştinul ortodox plăteşte un preţ foarte mare, atât în apărarea Evangheliei, cât şi în comunicarea acesteia, din cauză că nu gândeşte şi nu acţionează ca o persoană educată, care înţelege uniformitatea culturii noastre moderne şi se angajează într-o confruntare cu aceasta.
Fragment din volumul "Trilogia" scris de Francis A. Schaeffer şi publicat la Editura Cartea Creştină, Oradea, 2002
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu