Mormânt vechi de 3.000 de ani descoperit în apropiere de Cairo

Un mormânt aparţinând unui înalt demnitar din timpul erei faraonice, vechi de peste 3.000 de ani, a fost descoperit în apropiere de Cairo, a anunţat, duminică, Departamentul pentru antichităţi egiptene, citat de AFP.

 

Mormântul lui Betah Mes, care a fost lider militar, scrib regal, responsabil al vistieriei şi administrator al grânarelor regale, datează din timpul celei de-a 19-a dinastii (1320 - 1200 înaintea erei noastre), perioadă cunoscută mai ales prin domnia lui Ramses al II-lea, potrivit unui comunicat.

Mormântul, cu o lungime de 70 de metri, divizat prin culoare şi săli de rugăciuni, a fost descoperit în situl Saqqara, la sud de Cairo.

 

Arheologii egipteni au descoperit basoreliefuri reprezentând ofrande aduse divinităţilor, mai ales zeului Amon, soţiei acestuia, Mut, şi fiului lor, Khonsu.

 

Mormântul conţine şi basoreliefuri reprezentându-l pe Mes şi familia acestuia vânând şi pescuind pe Nil, dar şi statuete despre care vechii egipteni credeau că sunt folositoare în lumea de dincolo.

 

Mormântul a fost distrus parţial când stâlpii lui au fost dislocaţi pentru a se construi biserici în epoca creştină (între dominaţia romană şi islamizarea Egiptului), apoi jefuit, în secolul al XIX-lea, în perioada regelui Mohamed Ali Pacha, a declarat purtătorul de cuvânt a echipei de arheologi, Heba Moustapha.

 

Cercetările continuă în camera principală, unde arheologii speră să găsească mumia lui Mes şi poate pe cea a soţiei acestuia.

Dirijorul Christian Badea, în concert cu Tomescu, Horia Mihail, Filip Papa şi Orchestra Radio

Dirijorul Christian Badea revine la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio, în două concerte, programate la Sala Radio din Capitală pe 4 şi 11 iunie, de la ora 19.00, avându-i ca solişti pe Alexandru Tomescu (vioară), Filip Papa (violoncel) şi pe pianistul Horia Mihail, anunţă organizatorii.

 

Soliştii primului concert, de vineri, care se va desfăşura sub bagheta lui Christian Badea, sunt Alexandru Tomescu (vioară) şi Filip Papa (violoncel). Ei vor interpreta "Concertul în la minor pentru vioară, violoncel şi orchestră, op.102", de Johannes Brahms, "Simfonia a VI-a în si minor Patetica, op.74", de Piotr Ilici Ceaikovski, şi lucrarea "Corale şi cutii muzicale", de Diana Rotaru.

 

Cel de-al doilea concert, programat pe 11 iunie, îl va avea ca solist pe pianistul Horia Mihail, care va interpreta "Concertul nr.2 în fa minor pentru pian şi orchestră, op.21", de Frederic Chopin, "Simfonia a III-a cu orgă în do minor, op. 78", de Camille Saint-Saëns, şi "Simfonia a II-a" de Diana Rotaru.

 

Biletele se pot procura prin Eventim, la Casa de bilete a Sălii Radio, magazinele Germanos, Vodafone, librăriile Cărtureşti, Humanitas şi online, de pe www.eventim.ro. Elevii şi studenţii au intrarea gratuită.

 

Personalitate de primă mărime a lumii muzicale contemporane, dirijorul Christian Badea, invitat obişnuit al unor instituţii de renume, precum Metropolitan Opera din New York, a studiat vioara la Conservatorul din Bucureşti, iar în anul 1970 a plecat cu o bursă la Bruxelles, unde a studiat tehnica dirijorală. A urmat apoi cursuri la Salzburg, unde a studiat cu Herbert von Karajan, apoi la prestigioasa Juilliard School din New York, unde unul dintre cei mai importanţi mentori ai săi a fost Leonard Bernstein. Şi-a început cariera în Statele Unite ale Americii, ca director muzical al Columbus Symphony. Din 1987, când a dirijat pentru prima dată la Metropolitan Opera, a susţinut peste 170 de concerte, ca invitat obişnuit al celebrei instituţii din New York. Notorietatea şi-a câstigat-o şi ca dirijor invitat la Opera de Stat din Viena, Royal Opera House Covent Garden, Bayerische Staatsoper-München sau la Opera Naţională din Lyon.

 

Sub bagheta sa, mai mult de 80 de opere de Mozart, Strauss, Wagner, Verdi, Puccini şi Prokofiev au fost interpretate într-o manieră aparte. Performanţele i-au fost recunoscute şi printr-un premiu Grammy, în 1985, pentru opera "Antoniu şi Cleopatra", de Samuel Barber.

 

Publicul bucureştean a avut ocazia să-l revadă în octombrie 2006, după 32 de ani de absenţă. Versiunea "Simfoniei a IX-a", de Gustav Mahler, la pupitrul Orchestrei Naţionale Radio, în concertul inaugural al stagiunii 2006/2007, a întrunit aprecieri unanime ale presei de specialitate şi ale muzicienilor cu care a colaborat. Tot la Bucureşti, Christian Badea a dirijat noi concerte cu Orchestra Naţională Radio şi a fost apoi invitat să deschidă seria Concertelor aniversare - 140 de ani - ale Filarmonicii "George Enescu" (octombrie 2008).

Este criticul ideolog ?

Ca să descopăr problema fundamentală comună tuturor oamenilor, trebuie să mă întreb care e problema mea fundamentală, care e frica mea cea mai greu de dezrădăcinat.

Atunci voi descoperi care sunt temerile şi problemele fiecăruia. Iată adevăratul mare drum, cei care se scufundă în propriul meu întuneric, în întunericul nostru pe care aş vrea să-l aduc la lumina zilei.

Ar fi amuzant de făcut o experienţă pentru care n-am loc aici, dar pe care trag nădejde s-o realizez într-o zi.

 

Aş putea lua aproape orice operă de artă, orice piesă, şi pariez că i-aş putea da pe rând fiecăreia dintre ele o interpretare marxistă, budistă, creştină, existenţialistă, psihanalitică; aş putea să dovedesc, rând pe rând, că opera supusă tuturor acestor interpretări este o ilustrare desăvârșită şi exhaustivă a fiecăreia dintre aceste credinţe şi că ea confirmă în egală măsură o ideologie sau alta în mod exclusiv.

 

Mie, asta îmi dovedeşte altceva : că fiecare operă de artă (dacă nu cumva e o operă pseudo-intelectualistă, dacă nu cumva e deja în totalitate conţinută într-un sistem ideologic oarecare, pe care nu face decât să-l popularizeze — cum este cazul cu atâtea piese de teză) se află în afara ideologiei, că nu poate fi redusă la o ideologie.

Ideologia o înconjoară doar, fără s-o pătrundă.

 

Absenţa ideologiei din operă nu înseamnă absenţa ideilor; dimpotrivă, operele de artă sunt cele care le fertilizează. Cu alte cuvinte, nu Sofocle a fost inspirat de Freud, ci tocmai Freud a fost inspirat de Sofocle şi de neliniştile despre a căror existenţă depun mărturie operele de artă şi dezvăluirile pe care ele le pot determina. Ideologia nu e izvorul artei.

Opera de artă este izvorul şi punctul de plecare al ideologiilor sau filozofiilor viitoare (căci arta este adevărul, iar ideologia nu e decât învăţătura fabulei, morala ei).

 

Ce trebuie deci să facă criticul? Unde trebuie să-şi caute criteriile?

În opera însăşi, în universul şi mitologia ei. El trebuie s-o privească, s-o asculte şi să spună doar dacă ea este sau nu este logică cu sine însăşi, coerentă în sine.

Cea mai bună judecată va fi o descriere atentă a operei înseşi. Pentru aceasta, opera trebuie lăsată să vorbească de la sine, făcând să tacă ideile preconcepute, prejudecăţile ideologice şi judecăţile prefabricate.

Problema de a şti dacă opera este sau nu pe drumul cel mare, conformă sau nu cu ceea ce ai dori să fie, ţine de o judecată prestabilită, exterioară, nesemnificativă şi falsă.

 

O operă de artă este expresia unei realităţi incomunicabile pe care încerci s-o comunici, ş-i care, uneori, poate fi comunicată. Acesta e paradoxul şi adevărul ei. 

Eugene IONESCO, 1958 – fragment din volumul "Note şi Contranote", apărut în Bucureşti la Editura Humanitas, 1992.

O copie rară a romanului de debut al scriitorului Arthur Conan Doyle, scoasă la licitaţie la Londra

O copie rară a romanului de debut al scriitorului Arthur Conan Doyle, în care a fost descris pentru prima oară personajul celebrului detectiv Sherlock Holmes, va fi scoasă la licitaţie în luna iulie, la Londra, informează bbc.co.uk.

 

O copie a romanului "A Study in Scarlet" ar putea fi achiziţionată, în opinia specialiştilor, pentru suma de 400.000 de lire sterline (aproximativ 467.000 de euro), pe 15 iulie, la Londra, în cadrul unei licitaţii organizate de casa Sotheby's.

 

În acest roman este descris pentru prima oară celebrul detectiv Sherlock Holmes şi se explică modul în care acesta şi Dr. Watson au devenit buni prieteni.

 

În lume există doar două volume din acest roman care conţin autograful autorului, iar copia licitată de casa Sotheby's este unul dintre acestea.

 

Volumul va face parte din lotul scos la vânzare pe 15 iulie, intitulat "Literatură engleză, istorie, cărţi pentru copii şi ilustrate".

Iniţial, romanul "A Study in Scarlet" a fost respins de editorii britanici, însă a fost în cele din urmă publicat în 1887 în publicaţia Beeton's Christmas Annual. Peter Selley, un specialist al casei Sotheby's, a declarat că o copie a acestui roman a fost vândută cu 150.000 de dolari la New York în 2007. Această copie nu conţinea însă semnătura autorului.

 

Primul roman al scriitorului Arthur Conan Doyle, rămas însă nepublicat, a fost "The Narrative of John Smith".

Regizoarea Diane Trevis susţine un atelier de teatru la Bucureşti

Regizoarea britanică, Diane Travis, va susţine un atelier de teatru intitulat "Limbaj şi spaţiu la Shakespeare", ce se va desfăşura între 26 şi 28 mai, la Teatrul Naţional Bucureşti, informează un comunicat al Teatrului Vienez de Copii.

 

Atelierul este dedicat actorilor aflaţi în primii lor zece ani de carieră, care îşi doresc să îşi dezvolte abilităţile de abordare a operelor clasice şi contemporane. Studiul scenelor complexe este folosit pentru a clarifica şi rezolva problemele tipice întâlnite de actorul modern.

 

La masterclass-ul care se va desfăşura la Bucureşti vor participa actorii coordonatori ai trupei Teatrului Vienez de Copii, actori ai Companiei Passe Partout Dan Puric şi actori ai Teatrului Naţional Bucureşti. Grupul de actori va lucra exerciţii de retorică, analiză pe text, rezistenţă vocală, abordare a textului, personaj. Majoritatea exemplelor selectate pentru acest atelier vor fi din "Hamlet" şi "A douăsprezecea noapte".

 

Mulţi actori renumiţi, de talie internaţională, au lucrat cu Diane Trevis, după metoda sa de abordare a dramaturgului, printre aceştia numărându-se Juliet Stevenson, Ralph Fiennes, Alan Rickman, Gary Oldman, Kenneth Brannagh sau Rupert Everett. Atelierele sale sunt, de asemenea, apreciate de multă vreme în New York, Los Angeles şi San Francisco.

 

Sylvia Rotter, preşedinta Asociaţiei Teatrul Vienez de Copii – "Copiii jocă teatru" colaborează de mulţi ani cu regizoarea britanică pentru antrenarea actorilor coordonatori austrieci din cadrul Das Wiener Kindertheater. Ea însăşi absolventă a Royal Academy for Dramatic Arts (R.A.D.A.) din Londra, caută să ofere actorilor din jur cei mai buni profesionişti pentru o instruire permanentă şi de calitate.

 

Teatrul Vienez de Copii a abordat deja piesele shakespeariene, prin producţiile spectacolelor "Visul unei nopţi de vară" (Oradea 2006, Bucureşti 2009) şi "Cum vă place" (Oradea 2008).

Lista completă a câştigătorilor celei de-a 63-a ediţii a Festivalului de Film de la Cannes

Pelicula "Oncle Boonmee celui qui se souvient de ses vies antérieures", în regia lui Apichatpong Weerasethakul, a fost distinsă, duminică, 23 mai, cu Palme d'Or, cel mai important premiu al Festivalului Internaţional de Film de la Cannes (12 - 23 mai).

 

Pe de altă parte, Xavier Beauvois a câştigat două distincţii cu "Des Hommes et des Dieux", marele premiu al juriului şi premiul juriului ecumenic, în timp ce Juliette Binoche şi Javier Bardem au fost recompensaţi pentru interpretare, în cadrul galei premiilor Festivalului de la Cannes.

 

Potrivit presei de specialitate, juriul prezidat de regizorul Tim Burton a avut o misiune dificilă, competiţia oficială fiind calificată drept "ştearsă".

 

Iată lista completă a câştigătorilor celei de-a 63-a ediţii a Festivalului de Film de la Cannes:

 

Palme d'Or: "Oncle Boonmee celui qui se souvient de ses vies antérieures" de Apichatpong Weerasethakul

 

Marele premiu al juriului: "Des Hommes et des Dieux" de Xavier Beauvois

 

Premiul de interpretare masculină: Javier Bardem ("Biutiful") şi Elio Germano ("La nostra vita")

 

Premiul de interpretare feminină: Juliette Binoche ("Copie conforme")

 

Premiul pentru scenariu: Lee Chang-Dong pentru "Poetry"

 

Premiul de regie: Mathieu Amalric pentru "Tournee"

 

Premiul juriului: "Un Homme qui crie" de Mahamat-Saleh Haroun

 

Caméra d'Or (film de debut): "Ano bisesto" de Michael Rowe

 

Palme d'Or pentru scurtmetraj: "Chienne d'histoire" de Serge Avedikian

 

Premiul juriului pentru scurtmetraj: "Micky Bader" de Frida Kempff

 

Premiile criticii internaţionale FIPRESCI:

 

"Tournee" de Mathieu Amalric (selecţia oficială)

 

"Pal Adrienn" deAgnès Kocsis (Un Certain Regard)

 

"Todos vos sodades Capitains" de Olivier Laxe (Quinzaine des Réalisateurs)

 

Premiul Juriului Ecumenic: "Des Hommes et des Dieux" de Xavier Beauvois

 

Menţiuni speciale: "Another Year" de Mike Leigh şi "Poetry" de Lee Chang-dong

 

Un Certain Regard 2010

 

Marele Premiu Un Certain Regard: "Ha Ha Ha" de Hong Sangsoo

 

Premiul juriului: "Octobre" de Daniel şi Diego Vega

 

Premiul de interpretare feminină: Victoria Raposo, Eva Bianco şi Adela Sanchez pentru "Los Labios" de Ivan Fund şi Santiago Loza

 

Cinéfondation 2010

 

Premiul I: "Taulukauppiaat" de Juho Kuosmanen

 

Premiul II: "Coucou les nuages" de Vincent Cardona

 

Premiul III ex aequo: "Hinkerort Zorasune" de Vatche Boulghourjian şi "Ja vac jesam sve ono to elim da imam" de Dane Komljen

 

Semaine de la Critique 2010

 

Marele Premiu Semaine de la Critique: "Armadillo" de Janus Metz

 

Premiul criticilor tineri: "Sound of noise" de Ola Simonsson

 

Marele Premiu Canal Plus pentru cel mai bun scurtmetraj: "Berik" de Daniel Joseph Borgman

 

Premiul Kodak pentru scurtmetraj: "Deeper Than Yesterday" de Ariel Kleiman

 

Quinzaine des Réalisateurs 2010

 

Premiul Art Cinema: "Pieds nus sur les limaces" de Fabienne Berthaud

 

Premiul SACD: "Illegal" de Olivier Masset-Depasse

 

Premiul Label Cinéma Europa: "Le quatro Volte" de Michelangelo Frammartino

 

Premiul SFR pentru scurtmetraj (ex-aequo): "Căutare" de Ionuţ Piţurescu şi "Mary Last Seen" de Sean Durkin

 

Queer Palm 2010: "Kaboom" de Gregg Araki

 

Premiul France Culture Cinéma 2010: Ronit Elkabetz

Odeon participă cu două spectacole la Bienala Teatrului Eugen Ionesco din Chişinău

Teatrul Odeon din Bucureşti participă cu spectacolele "Pyramus&Thisbe 4 You" şi "În container" la cea de-a IX-a ediţie a Festivalului Internaţional al Artelor Scenice - Bienala Teatrului "Eugen Ionesco" de la Chişinău, care se desfăşoară în perioada 20-25 mai, informează un comunicat.

 

Teatrul bucureştean participă la eveniment cu spectacolele "Pyramus&Thisbe 4 You", după William Shakespeare, în regia lui Alexandru Dabija, şi "În container", de Constantin Cheianu, în regia lui Cristian Ban. Cele două spectacole au avut premiera în stagiunea 2009 - 2010.

Spectacolul "Pyramus & Thisbe 4 You" i-a adus lui Alexandru Dabija premiul pentru regie la Gala Premiilor UNITER 2010.

 

Textul lui Constantin Cheianu, pus în scenă de Cristian Ban, abordează problema migraţiei din Republica Moldova. De la metoda în container la paşapoartele false, la călătoria pe roata de rezervă a unui autocar sau ascuns în husa scaunului şoferului, Constantin Cheianu ne prezintă realitatea sumbră şi inumană a încercării de a evada spre o lume mai bună. Deopotrivă dramatice şi absurde, poveştile din "În container" prezintă drumul spre lumea visată, fie ea Irlanda, Anglia, Spania, ca pe o metonimie a întregului fenomen al migraţiei, prin care, din păcate nu toţi ajung la destinaţia finală.

 

Ediţia din 2010 a Bienalei Teatrului "Eugene Ionesco" de la Chişinău stă sub semnul sloganului "Prin cultură spre o lume mai bună" şi reuneşte trupe de teatru din 14 ţări: Republica Moldova, România, Ucraina, Rusia, Estonia, Ungaria, Japonia, India, Turcia, Spania, Georgia, Irlanda, Franţa.

O carte returnată după 221 de ani

O carte pe care George Washington a împrumutat-o de la New York Society Library a fost "returnată" după 221 de ani, fiind de fapt înlocuită cu un alt exemplar de personalul din casa primului preşedinte al SUA din Virginia, potrivit Reuters.

 

George Washington a împrumutat volumul "The Law of Nations", de Emer de Vattel, de la New York Society Library, pe când biblioteca se afla în aceeaşi clădire cu guvernul federal din Manhattan. Volumul a fost scos din bibliotecă, potrivit înregistrărilor instituţiei, pe 5 octombrie 1789. Taxa acumulată pentru întârzierea returului ar fi fost de 300.000 de dolari, însă nu a fost plătită.

 

Dispariţia cărţii a ieşit la iveală când biblioteca şi-a refăcut înregistrările din perioada 1789 - 1792, în care este consemnată istoria împrumuturilor făcute de personalităţi precum George Washington, John Adams, John Jay, Aaron Burr, Alexander Hamilton, George Clinton şi alţii.

 

Însă dispariţia volumului împrumutat de Washington nu a fost făcută publică până de curând, când a fost semnalată într-un articol din New York Daily News, au spus într-o declaraţie reprezentanţii bibliotecii.

 

"La câteva zile după ce au aflat, angajaţii din casa lui Washington din Virginia - Mount Vernon - s-au oferit să înlocuiască «Law of Nations» a lui Vattel cu o copie din aceeaşi ediţie", au precizat reprezentanţii bibliotecii.

 

New York Society Library a marcat evenimentul printr-o ceremonie care a avut loc miercuri, 19 mai, în timpul căreia volumul a fost expus.

Bucharest Biennale 4 deschisă la Bucureşti

Cea de-a patra ediţie a Bucharest Biennale (BB4) se deschide azi, 20 mai, la Bucureşti, urmând să prezinte publicului din Capitală lucrări semnate de 38 de artişti şi grupuri artistice din circa 20 de ţări, în şase spaţii diferite, de la Muzeul Naţional de Geologie la centrul comunitar LaBomba din Rahova.

 

Răzvan Ion, co-director al Bucharest Biennale, a definit acest eveniment, la conferinţa de deschidere care a avut loc joi, la hotel Intercontinental, în prezenţa a peste 100 de persoane, drept "un instrument de gândire critică", care nu este limitat la o expoziţie, ci reprezintă şi o platformă pentru lansarea de idei politice şi sociale.

 

BB4 se va desfăşura între 21 mai şi 25 iulie, în mai multe spaţii din Capitală, precum Pavilion Unicredit, centrul comunitar LaBomba, din zona Rahova-Uranus, Centrul de Introspecţie Vizuală, Institutul de Cercetări Politice, Muzeul de Geologie şi Paradis Garage, aducând în atenţia bucureştenilor operele a 38 de artişti din circa 20 de ţări.

Bucharest Biennale este organizată de revista Pavilion, editată de Răzvan Ion şi Eugen Rădescu.

 

Răzvan Ion a mulţumit artiştilor prezenţi la cea de-a patra ediţie a Bucharest Biennale pentru înţelegere privind bugetul alocat evenimentului, făcând referire la problemele economice cu care se confruntă România în prezent. "România nu e o ţară în care e uşor de lucrat (...) Bugetul (bienalei, n.r.) este extrem de mic, efortul a fost imens. Ministerul Culturii şi Primăria Bucureşti nu contribuie cu nimic", a spus Răzvan Ion.

 

El a declarat pentru MEDIAFAX că bugetul BB4 se ridică la aproximativ 800.000 de euro, în timp ce bienala de la Berlin are un buget de 4,5 milioane de euro, iar cea de la Istanbul, de 9 milioane de euro.

 

În conferinţă, Răzvan Ion a mulţumit Institutului Cultural Român de la Stockholm, unde va avea loc un epilog al bienalei, o expoziţie cu o parte din artiştii care au expus la BB4, al cărei curator va fi tot Felix Vogel, curatorul celei de-a patra ediţii Bucharest Biennale.

 

Răzvan Ion a menţionat că echipa bienalei este formată din şase persoane, la care se adaugă voluntarii. Astfel, el i-a invitat să se ridice, în aplauzele celor prezenţi, pe Andrei Crăciun, curator asistent, Ioana Niţu, director executiv al bienalei, Simina Neagu, asistent al producătorilor, şi Silvia Vasilescu, ce s-a ocupat de publicaţii. Răzvan Ion şi Eugen Rădescu sunt co-directorii Bucharest Biennale.

 

Eugen Rădescu a vorbit şi despre centrul de artă contemporană Pavilion Unicredit, deschis tot de revista Pavilion, în colaborare Unicredit Ţiriac Bank. Acesta a fost inaugurat la începutul anului trecut ca un spaţiu independent work-in-progress, dedicat vizualului, discursului şi performance-ului, precum şi ca un loc al gândirii critice care promovează o înţelegere implicată socio-politic a artei şi a instituţiilor culturale.

 

Organizatorii bienalei au fost întrebaţi de ce nu colaborează cu Muzeul Naţional de Artă Contemporană (MNAC) pentru expunere în cadrul Bucharest Biennale. "Nu lucrăm cu muzee, suntem un alt tip de organizaţie. (...) Ideea este ca bienala să folosească diverse spaţii conectate la diferite aspecte sociale. Vrem să implicăm mai mult publicul larg. Muzeul de Artă Contemporană este prea mult pentru noi. Nu vrem să fim Bienala de la Veneţia", a răspuns Răzvan Ion.

 

Dintre cei 38 de artişti sau grupuri artistice ale căror lucrări vor fi prezentate în cadrul Bucharest Biennale 4 fac parte românii Marcel Iancu, Ion Grigorescu, Florin Tudor şi Mona Vătămanu, Ştefan Constantinescu, Elena Ciobanu şi centrul comunitar LaBomba.

 

Artiştii străini care vor expune la Bucureşti în cadrul bienalei sunt: Magnus Bärtås, Kalle Brolin, Goldin+Senneby, Fia-Stina Sandlund, Lina Selander, Stina Östberg (Suedia), Alexander Kluge, Christine Meisner (Germania), Andrea Geyer (Germania/SUA), Emily Roysdon (SUA), Zachary Formwalt (SUA/Olanda), Nicoline van Harskamp (Olanda), Martin Beck (Austria), Pablo Bronstein (Argentina/Marea Britanie), Cabello/Carceller, Asier Mendizabal (Spania), Claudia Cristóvaõ (Angola/Olanda), Angela Ferreira (Mozambic/Portugalia), Fieldwork (Danemarca), Charlotte Ginsborg, The Otolith Group (Marea Britanie), Sabrina Gschwandtner (Austria/SUA), Maryam Jafri (Pakistan/Danemarca), Olivia Plender (Marea Britanie) & Unnar Örn (Islanda), Société Réaliste (Franţa/Ungaria), Åsa Sonjasdotter (Norvegia), Pilvi Takala (Finlanda/Olanda), Fereshte Toosi (Iran), Lan Tuazon (Filipine) şi Judi Werthein (Argentina).

 

Pentru Bucharest Biennale 4, curatorul Felix Vogel a ales ca temă "Handlung - Producţia de posibilităţi". Termenul german "Handlung", imposibil de tradus la toate nivelurile sale de semnificare, se plasează între acţiune, activitate, instrumentalizare şi participare, deşi poate avea şi un sens pasiv, de poveste sau naraţiune.

Cel mai mare monolit aztec va expus în iunie

Cel mai mare monolit aztec din lume, care o înfăţişează pe zeiţa Pământului Tlaltecuhtli, va fi expus pentru prima dată în public, la jumătatea lunii iunie, în capitala Mexicului, Ciudad de Mexico, la patru ani de la descoperirea acesteia, a anunţat Institutul de Arheologie din Mexic, citat de AFP.

Blocul din piatră, care datează din 1502, are 12 tone şi dimensiuni de de 4,19 metri pe 3,62 metri.

 

Potrivit institutului, aceasta "este cea mai mare descoperire" a culturii aztece şi este "singura piesă mexicană sculptată care are conservate culorile originale".

 

Monolitul aztec a fost descoperit în 2006, în timpul lucrărilor de restaurare a unui imobil vechi din centrul istoric al capitalei Mexicului.

Pe un fond roşiatic, Tlaltecuhtli este o statuie de culoarea ocrului, care prezintă o femeie cu părul creţ, ce ridică mâinile spre cer, iar din gura sa se prelinge un firicel de sânge.

 

Acest monolit face parte, alături de calendarul aztec de la Coyolxauhqui, din Templo Mayor, considerat inima culturii aztece.

Cinematografia română străluceşte la Cannes

Cinematografia română, care străluceşte şi anul acesta la Festivalul de la Cannes (12-23 mai), se confruntă pe plan intern cu probleme de finanţare, din partea Centrului Naţional al Cinematografiei, dar şi cu preferinţa românilor pentru filme americane, a declarat Tudor Giurgiu pentru AFP.

 

"Există un decalaj bizar între modul în care este percepută cinematografia română în străinătate şi situaţia ei în ţara noastră", a declarat Giurgiu la Cannes. Trei regizori români sunt prezenţi la Festivalul de Film de la Cannes, anul acesta, cu lungmetraje: Cristi Puiu, cu "Aurora", Radu Muntean, cu "Marţi, după Crăciun", şi Andrei Ujică, cu "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu".

 

Potrivit lui Tudor Giurgiu, cea mai mare problemă a cineaştilor români rămâne finanţarea. "Anul trecut, Centrul Naţional al Cinematografiei nu a finanţat niciun film. Este stupid şi incredibil. Avem o cinematografie despre care se vorbeşte în lumea întreagă, care primeşte premii la Cannes, iar guvernul, în loc să mărească finanţarea, o scade", a mai declarat Giurgiu.

 

AFP completează că, în lipsa unor producători independenţi, cinematografia românească se bazează pe finanţările de la stat. Cineaştii români apelează, de asemenea, şi la co-producătorii străini.

 

"Francezii, germanii şi austriecii sunt partenerii tradiţionali, dar, din cauza crizei economice, este dificil pentru ei să ni se alăture. Aşa că trebuie să apelăm la un plan B: să găsim subiecte care să nu fie foarte scumpe şi să filmăm rapid, cu echipe cât mai mici", spune Giurgiu, preşedinte al Asociaţiei Pentru Promovarea Filmului Românesc (APFR) şi preşedinte al Festivalului Internaţional de Film Transilvania (TIFF).

 

O altă problemă a cinematografiei române este lipsa de interes a publicului pentru filmul autohton. Spre deosebire de publicul european, care apreciază "poveştile puternice (...), românii găsesc filmele româneşti prea lente, minimaliste, prea pline de dialog, prea sociale", adaugă Giurgiu, care apreciază că doar 3% dintre spectatori merg la filmele româneşti. "Este dezolant", spune el, şi dacă "guvernul nu ia nicio măsură, va fi greu pentru următoarea generaţie de cineaşti".

 

Totuşi, Tudor Giurgiu spune că s-ar putea ca tocmai condiţiile dure să fie motivul creativităţii cineaştilor. "Când România va avea 1.000 de săli de cinema şi bani necesari pentru toate proiectele, probabil că acest spirit va dispărea", adaugă Giurgiu în interviul acordat AFP.

Fericirea de azi şi de pururi

Fericiţi sunteţi voi cei săraci, că a voastră este împărăţia lui Dumnezeu.

Fericiţi sunteţi voi, cei ce flămânziţi acum, că vă veţi sătura. Fericiţi sunteţi voi, cei ce plângeţi acum, că vă veţi veseli.

 

Fericiţi veţi fi când din pricina Fiului Omului vă vor urî oamenii şi vă vor izgoni dintre ei ocărându-vă şi când ca pe un rău vă vor lepăda numele.

 

Bucuraţi-vă în ziua aceea şi tresăltaţi că iată răsplata voastră multă este în cer; că părinţii lor aşa le făceau proorocilor.

 

Dar vai vouă bogaţilor!, că de pe acum vă luaţi mângâierea.

Vai vouă, celor ce sunteţi sătui acum, că veţi flămânzi. Vai vouă, celor ce râdeţi acum, că vă veţi plânge şi vă veţi tângui. Vai vouă, când toţi oamenii vă vor vorbi de bine; că părinţii lor aşa le făceau proorocilor mincinoşi.

 

Iar vouă celor ce ascultaţi vă spun: Iubiţi pe vrăşmaşii voştri, faceţi bine celor ce vă urăsc; binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, rugaţi-vă pentru cei ce vă necăjesc.

 

Celui ce te loveşte peste obraz, dă-i-l şi pe celălalt; pe cel ce-ţi ia haina, nu-l împiedica să-ţi ai şi cămaşa; oricărui îţi cere, dă-i şi de la cel ce-ţi ai pe ale tale, nu i le cere.

 

Şi precum voiţi să vă facă vouă oamenii, asemenea faceţi-le şi voi lor. Iar dacă-i iubiţi pe cei ce vă iubesc, ce faceţi mai mult? 

Că şi păcătoşii iubesc pe cei ce iubesc pe ei. Şi dacă le faceţi bine celor ce vă fac vouă bine, ce mulţumire aveţi?

Că şi păgânii tot aşa fac.

 

Sau dacă daţi cu împrumut celor de la care nădăjduiţi să luaţi înapoi, ce mulţumire aveţi?

Că şi păcătoşii le dau cu împrumut păcătoşilor; ca să primească înapoi întocmai.

 

Ci iubiţi pe vrăjmaşii voştri, faceţi şi daţi cu împrumut nimic nădăjduind şi răsplata voastră va fi multă şi veţi fi fiii Celui Preaînalt, că El este bun cu cei nemulţumitori şi răi.

 

Fiţi milostivi, aşa cum şi Tatăl vostru este milostiv.

 

Nu judecaţi şi nu veţi fi judecaţi, nu osândiţi şi nu veţi fi osândiţi; iertaţi şi vi se va ierta. 

Daţi şi vi se va da; o măsură bună, îndesată, clătinată şi cu vârf vi se va îndesa în poală; căci cu ce măsură măsuraţi cu aceea vi se va măsura. (Luca 6,20-38)

Regizorul Michael Pennington susţine un atelier de arta actorului la Memorialul Ipoteşti

Regizorul Michael Pennington va susţine un atelier de arta actorului pe teme shakespeariene, între 28 iunie şi 4 iulie, la Memorialul Ipoteşti, din Botoşani, a declarat, luni, în cadrul unei conferinţe de presă, directorea Centrului de Cercetare şi Creaţie Teatrală "Ion Sava", Alice Georgescu.

 

Cofondator al English Shakespeare Company şi interpret al unor roluri precum Hamlet sau Regele Lear, Michael Pennington a fost prezent, recent, la Festivalul Internaţional de Teatru Shakespeare de la Craiova şi Bucureşti.

 

Evenimentul este organizat de Consiliul Britanic în parteneriat cu Teatrul Naţional Bucureşti, prin Centrul de Cercetare şi Creaţie Teatrală "Ion Sava" şi Memorialul Ipoteşti.

 

La atelier sunt aşteptaţi să participe artişti din toată ţara, singurele condiţii de admitere fiind vârsta (până în 35 de ani) şi buna cunoaştere a limbii engleze. Selecţia dosarelor pentru cele 13 locuri disponibile va fi realizată de către organizatori. Alte două locuri sunt rezervate cursanţilor din Republica Moldova.

Atelierul se va încheia cu un spectacol-demonstraţie, ce va fi prezentat la Memorialul Ipoteşti.

Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu

Andrei Ujică, regizorul care îşi prezintă, azi, 18 mai, la Cannes, cel mai recent film, "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu", a declarat, într-un interviu acordat AFP, că a dorit, printre altele, să arate în noua sa producţie că "dictatorii nu sunt nişte monştri căzuţi din cer".

 

Filmul lui Andrei Ujică este prezentat în afara competiţiei la Festivalul Internaţional de Film de la Cannes (12 - 23 mai). Ujică nu se află la prima sa producţie care are ca temă comunismul. Cele două filme ale sale "Videograme dintr-o revoluţie" şi "Rupt de prezent" au abordat aceeaşi temă.

Andrei Ujică a declarat pentru AFP că a vrut, cu filmul său, să "cunoască omul din spatele personajului istoric" care i-a marcat tinereţea.

 

"Pentru mult timp el (Nicolae Ceauşescu, n.r.) a fost doar un ecran pe care ne proiectam toată ura faţă de totalitarism. Când apărea la televizor, schimbam postul", îşi aminteşte Ujică, un pasionat de literatură, care a devenit cineast la 40 de ani, mai notează AFP.

 

Filmul "Autobiografia lui Nicolae Ceauşescu" este realizat după vizionarea a circa 1.000 de ore de imagini de arhivă, din care au fost extrase 250, "o muncă titanică", după cum mărturiseşte Ujică. Regizorul spune că volumul "Autobiografia lui Fidel Castro", de Roberto Fuentes, l-a făcut să îşi pună întrebări referitor la natura dictatorilor. Rezultatul este, scrie AFP, un film puternic care, "datorită unui montaj riguros, evită să facă o compilaţie între imaginile de propagandă şi cele anti-Ceauşescu". În filmul lui Ujică, spectatorii pot vedea "un Ceauşescu oficial, dar şi pe cel care trişa la volei".

 

În film există şi imagini cu cozile interminabile din faţa magazinelor de alimente, în anii '80. Filmul lui Ujică arată anii de glorie ai dictatorului, când Richard Nixon şi Charles De Gaulle au venit la Bucureşti. După aceşti ani începe declinul: inundaţii, cutremur, proiectul unui palat megaloman şi, din când în când, câte o voce critică. În imaginile de protocol, Ujică a găsit fisuri în portretul dictatorului: o lacrimă, un gest necontrolat. "Dictatorul s-a umanizat", a spus Ujică, completând că nu crede în "ideea comodă că dictatorii secolului XX sunt monştri". "Victimele participă uneori la jocul de propagandă şi oportunismul ţine sistemul în viaţă", adaugă acesta.

 

Filmul nu putea să fie decât o biografie, deoarece imaginile din care este format sunt realizate din punctul de vedere al regimului. "Am vrut ca, dincolo de povestea lui Ceauşescu, filmul meu să vorbească despre dictatură", a completat Andrei Ujică.

 

Andrei Ujică, născut în 1951, la Timişoara, este scriitor, regizor de film şi profesor. El trăieşte din 1981 în Germania. A studiat literatura la Timişoara, la Bucureşti şi apoi la Heidelberg. În anii '70 a colaborat cu Şerban Foarţă la compunerea versurilor pentru formaţia Phoenix. În 1990 îşi începe primul proiect cinematografic, "Videograme dintr-o Revoluţie", în colaborare cu Harun Farocki. Filmul, a cărui premieră a avut loc în 1992, a devenit un punct de referinţă cu privire la relaţiile dintre media şi puterea politică în Europa sfârşitului de eră comunistă.

 

Din 2001, Andrei Ujică predă cinematografia la Universitatea Naţională din Karlsruhe, iar din 2002 este director al institutului pentru film ZKM. Filmografia sa mai cuprinde documentarul "Rupt de prezent/ Out of the Present", povestea cosmonautului rus Sergei Krikalev, aflat pe staţia spaţială MIR pentru zece luni, timp în care se destramă Uniunea Sovietică - şi "Cantitate necunoscută/ Unknown Quantity" (2005) - experiment multimedia pornind de la conversaţii între Paul Virilio, arheolog media şi filosof, şi Svetlana Alexievich, jurnalistă rusă.

RFI România şi prietenii te trimit în Spania!

Vrei să petreci 8 zile în Spania, la Santa Suzanna, hotel de 4 stele Montemar Maritim?

 

Radio RFI România şi prietenii tăi te ajută: ca să ajungi acolo, trebuie să participi la concurs.

Apasă aici.

 

O pagină va fi creată special pentru tine pe site-ul RFI. Scopul tău este ca pagina respectivă să obțină cât mai multe voturi. Ca să primești voturi, apelezi la prieteni sau asculți radio RFI pentru "bonusuri" (parole). Concursul se desfășoară pe internet şi la radio în perioada 18 mai – 03 iunie.

 

Va exista un singur câștigător, dar va putea să aleagă pe cine vrea sa ia cu el!

Richard al III-lea de Radu-Alexandru Nica, montat la Essen

Spectacolul "Richard al III-lea", în regia lui Radu-Alexandru Nica, va fi montat pe 19 şi 20 mai, la Essen (Germania), în cadrul Capitalei Culturale Europene 2010, potrivit unui comunicat remis MEDIAFAX.

 

Şapte studenţi ai secţiei de Artă Teatrală din cadrul Facultăţii de Litere şi Arte a Universităţii "Lucian Blaga" din Sibiu participă, în perioada 15 - 24 mai, la Festivalul "Shakespeare – Three in One". Festivalul are loc la Essen (Germania), Capitala Culturală Europeană 2010, şi este organizat de Universitatea Folkwang din oraş.

 

Proiectul constă în prezentarea unei piese de William Shakespeare, în acest an fiind vorba despre "Richard al III-lea", în trei montări diferite. Alături de producţia Universităţii de Artă din Essen, în program figurează spectacolul realizat de Royal Scottish Academy din Glasgow (Marea Britanie) şi, pentru prima dată, o producţie românească prezentată de Universitatea "Lucian Blaga" din Sibiu.

 

Montarea română a celebrei piese shakespeareiene poate fi vizionată la Essen în 19 şi 20 mai. Regia îi aparţine lui Radu-Alexandru Nica, coregrafia poartă semnătura Adrianei Bârză, iar din distribuţie fac parte Veronica Arizancu, Oana Bârză, Alexandru Curta, Claudiu Fălămaş, Alexandru Malaicu, Ioan Paraschiv şi Corina Vişinescu.

 

Din cele trei montări în trei limbi diferite va fi realizată una singură, care va încheia festivalul. În plus, o versiune germano-română a spectacolului va fi prezentată în cadrul Festivalului Internaţional de Teatru de la Sibiu, la Centrul de Cercetări Avansate în Domeniul Artelor Spectacolului, în 5 iunie, de la ora 16.00.

 

Participarea sibiană la Essen este sprijinită de Institutul Cultural Român.

 

Programul "Capitală culturală europeană" a fost iniţiat de Consiliul de Miniştri ai Culturii din Uniunea Europeană în 1985, cu scopul de a apropia popoarele Europei şi de a celebra contribuţia oraşelor la dezvoltarea culturii. Pâna în prezent, circa 40 de oraşe au deţinut acest titlu.

În 2010, statutul de Capitală Culturală Europeană este deţinut de oraşele Pecs (Ungaria), Essen (Germania) şi Istanbul (Turcia).

În 2009, Vilnius a avut statutul de capitală culturală europeană alături de oraşul austriac Linz, iar în 2007, statutul de capitală culturală europeană a fost împărţit de Sibiu şi Luxemburg.

Al Pacino îl va interpreta pe Regele Lear

Al Pacino îl va interpreta pe Regele Lear în filmul omonim regizat de Michael Radford, cu care actorul a mai colaborat şi la pelicula "Neguţătorul din Veneţia" (2004), informează screendaily.com.

 

Arclight Films a obţinut drepturile pentru a realiza acest proiect, bazat pe piesa lui William Shakespeare, despre un rege ajuns la bătrâneţe, care îşi împarte regatul între cele trei fiice, declanşând o tragică luptă pentru putere.

 

Michael Radford, care semnează şi scenariul peliculei, plănuieşte să filmeze numai în Marea Britanie în primăvara anului 2011. Producţia va fi semnată de Barry Navidi, care s-a ocupat şi de "Neguţătorul din Veneţia", şi Wilde Salome.

 

"Sunt foarte entuziasmat că voi face, împreună cu Al, încă un Shakespeare şi sper că publicul va fi entuziasmat şi emoţionat de abordarea noastră a acestei mari opere", a spus Radford, apreciind şi că al Pacino este "croit" pentru acest rol.

 

"Al Pacino este unul din cele mai mari nume din industria mondială şi credem că acest film va atrage distribuitori importanţi aici la Cannes", a spus şi Gary Hamilton, director la Arclight.

 

Laureat al unui premiu Oscar, în 1993, pentru rolul din filmul "Parfum de femeie", şi nominalizat la alte şapte premii ale Academiei de film americane, Al Pacino a apărut recent în "Crime justificate"(2008), alături de Robert de Niro, şi în "Ocean's Thirteen - Acum sunt 13" (2007).

Iluzia creşterii şi a descreşterii.

Iluzia creşterii şi a descreşterii. În clădiri, pe scara socială, în privinţa lefurilor, etc. 

Merită privit. 

Isabelle Huppert susţine un masterclass la UNATC.

Actriţa franceză Isabelle Huppert se va afla la Bucureşti în perioada 28 - 30 mai, pentru o serie de evenimente ce îi sunt dedicate, printre care o expoziţie şi o retrospectivă, ea urmând să susţină un masterclass împreună cu Cristian Mungiu la UNATC, informează Institutul Francez din Capitală.

 

Vizita celebrei actriţe, laureată a premiului Palme d'Or, va fi marcată de o serie de evenimente, printre care expoziţia "Isabelle Huppert - Femeia cu portrete", care cuprinde 120 de imagini ale acesteia, semnate de renumiţi fotografi, şi care va fi prezentată între 28 mai şi 27 iunie la Sala Dalles, dar şi o retrospectivă cu opt pelicule ce o au ca protagonistă, care se va derula în perioada 28 - 30 mai, la Sala "Elvira Popescu" a Institutului Francez.

 

Pe 28 mai, Isabelle Huppert va fi prezentă la Sala Dalles, de la ora 20.30, la vernisajul expoziţiei. Vor fi expuse 120 de portrete ale actriţei, realizate de 74 dintre cele mai mari nume ale fotografiei internaţionale, de la Henri-Cartier Bresson la Juergen Teller. Valoarea unui singur portret al actriţei Isabelle Huppert, realizat de William Eggleston, Patrick Faigenbaum sau Hiroshi Sugimoto, este de circa 15.000 euro. Expoziţia "Isabelle Huppert - Femeia cu portrete" a debutat la prestigiosul Museum of Modern Art (MoMA) din New York în 2006.

 

În după-amiaza zilei de 29 mai, actriţa va susţine un masterclass pentru studenţii Universităţii Naţionale de Artă Teatrală şi Cinematografică (UNATC), constând într-un dialog cu regizorul Cristian Mungiu.

 

În seara aceleiaşi zile, de la ora 20.00, Huppert va asista la o proiecţie privată a filmului "White Material", prezentat în premieră în România, la Cinema Studio. Filmul semnat de Claire Denis şi inspirat din romanul "The Grass is Singing", al lui Doris Lessing, laureată a premiului Nobel pentru literatură, a avut premiera în Franţa la sfârşitul lunii martie.

 

Isabelle Huppert joacă în acest film rolul unei franţuzoaice aflate în Camerun (Africa), unde are o plantaţie de cafea, într-o perioadă de conflicte civile şi rasiale. Ea este tot mai hotărâtă să nu abandoneze locul în care şi-a făcut un trai, pentru a se întoarce la familia ei şi la traiul tihnit din Franţa.

 

Pelicula va mai fi difuzată la Cinema "Elvira Popescu" pe 29 şi 30 mai, în cadrul retrospectivei "Isabelle Huppert", ce mai cuprinde filmele: "Ceremonia", de Claude Chabrol, "Un baraj contra Pacificului", de Rithy Panh (pe 28 mai), "Acasă", de Ursula Meier, "Pianista", de Michael Haneke, "Dantelăreasa", de Claude Goretta (pe 29 mai), "O chestiune de femei", de Claude Chabrol, şi "Coup de torchon", de Bertrand Tavernier (pe 30 mai).

 

Născută în 1953, într-un mediu de intelectuali, Isabelle Huppert s-a format la Conservatorul din Paris şi la cel din Versailles şi a debutat în teatru cu Antoine Vitez şi Robert Hossein.

 

S-a făcut remarcată pe marele ecran în 1976, cu "Judecătorul şi asasinul/ Le juge et l'assassin", de Bertrand Tavernier. A lucrat cu mulţi dintre monştrii sacri ai cinematografiei de artă mondiale, incluzându-i pe Jean-Luc Godard, Andrzej Wajda, Michael Cimino, Bertrand Tavernier, Michael Haneke, Francois Ozon şi Claude Chabrol, cu care a făcut opt filme.

 

Printre filmele în care a jucat se numără: "Un barrage contre le Pacifique" (2008), "Beţia puterii" (2006), "Gabrielle" (2005), "Eu şi sora mea" (2004), "8 Femei" (2002), "Destine sentimentale" (2000), "Mulţumesc pentru ciocolată" (2000), "Fără scandal" (1999), "Jocurile sunt făcute!" (1997), "Ceremonia" (1995), "Amatorii" (1994), "Doamna Bovary" (1991), "Coup de torchon" (1981), "Les Ailes de la colombe" (1981), "Loulou" (1980), "Surorile Bronte" (1979), "Dantelăreasa" (1977).

 

Isabelle Huppert a fost recompensată anul trecut cu un premiu pentru întreaga carieră, de Academia de Film Europeană, adăugând astfel încă un trofeu numeroaselor distincţii pe care le deţine, printre care un premiu BAFTA, un Cesar, două premii pentru interpretare la Festivalul de Film de la Cannes, două premii pentru interpretare la Festivalul de Film de la Veneţia, un Urs de Argint, la Berlinală, şi două premii pentru interpretare ale Academiei Europene de Film. Totodată, actriţa a fost preşedintele juriului ediţiei din 2009 a Festivalului de Film de la Cannes.

Cum isi bate Florin Piersic (aka Darth Vader) gura degeaba

Cum isi bate Florin Piersic (aka Darth Vader) gura degeaba in Spotul TIFF 2010.








Regie si concept: Radu Muntean
Cu: Florin Piersic, Florin Piersic Jr.
Filmat la: Cinema Republica, Cluj-Napoca

Aflat la cea de-a noua editie, Festivalul International de Film Transilvania (TIFF) se va desfasura in perioada 28 mai - 6 iunie.

O filială a celebrului Centre Pompidou din Paris deschisă la Metz

O filială a celebrului muzeu de artă modernă Centre Pompidou din Paris va fi deschisă, miercuri, la Metz, în nordul Franţei, urmând să prezinte numeroase opere de artă rare, informează AFP.

 

Construită pe un teren viran din Metz, clădirea va adăposti mai multe opere de artă din cele circa 65.000 care se găsesc în depozitele Centre Pompidou din Paris. Totodată, noua filială a muzeului îşi propune să aducă un suflu nou oraşului Metz.

 

Inaugurarea noului muzeu la Metz - un oraş cu 130.000 de locuitori, situat în apropierea graniţei cu Germania - are ca scop şi echilibrarea colecţiilor de artă ale Franţei, despre care criticii spun că sunt concentrate la Paris.

 

"Acesta este un moment important pentru cultura acestei ţări, pentru că este pentru prima dată când o instituţie culturală mare este descentralizată", a declarat Alain Seban, directorul Centre Pompidou din Paris.

 

Noul muzeu are o suprafaţă expoziţională de 5.000 de metri pătraţi.

 

"Vrem să îl facem disponibil (muzeul din Metz) celei mai largi palete de public, unui public european şi internaţional", a spus şi Jean-Luc Bohl, preşedintele consiliului zonal Metz, unul dintre organismele care au investit în acest proiect, ce are o valoare de 72,5 milioane de euro.

 

Preşedintele francez Nicolas Sarkozy a inaugurat muzeul marţi, cu o zi înainte de deschiderea sa oficială pentru public. Sarkozy a subliniat că acest muzeu este un catalizator pentru "renaşterea" artistică a întregii regiuni.

 

Printre operele de artă care se regăsesc în noul muzeu se numără fotografii ale celebrului Henri Cartier-Bresson, sculpturi ale lui Constantin Brâncuşi, picturi de Pablo Picasso şi Henri Matisse, precum şi instalaţii artistice şi mobilier.

 

"Acest spaţiu introduce, unei audienţe largi, cele mai actuale forme de artă şi creativitate", a spus Laurent Le Bon, directorul noului muzeu.

Clădirea poartă semnătura arhitecţilor Shigeru Ban şi Jean de Gastines.

 

Tot în nordul Franţei, în oraşul minier Lens, va fi deschisă o filială a celebrului muzeu parizian Luvru, în 2012.

Alexandru Tomescu, Stradivarius şi pianistul Horia Mihail

Alexandru Tomescu va concerta, miercuri, cu vioara Stradivarius, pe scena Sălii Thalia din Sibiu, alături de pianistul Horia Mihail, împreună cu care se află într-un turneu naţional cu scop caritabil, transmite Mediafax.

 

Concertul va începe azi, 12 mai, la ora 19.00, la Sala Thalia din Sibiu, iar Alexandru Tomescu şi Horia Mihail vor prezenta publicului "Rapsodia I pentru vioară şi pian" de Bartók, "Sonata în Re major pentru vioară şi pian", de Prokofiev, "Havaneza", de Saint-Saëns, şi "Poloneza în La major pentru vioara si pian", de Wieniawski.

 

Concertul face parte dintr-un turneu naţional, cu scop caritabil, care a debutat în 4 mai la Bacău şi care se va încheia în 25 mai, la Bucureşti, trecând prin oraşele: Oneşti, Braşov, Sibiu, Baia Mare, Bistriţa, Timişoara, Constanţa şi Piteşti.

 

Potrivit organizatorilor turneului "Vioara Stradivarius în campanie socială", palmaresul lui Alexandru Tomescu numără peste o sută de premii I naţionale şi 26 de distincţii internaţionale, la concursuri de prestigiu precum: Niccolo Paganini (Italia), Pablo Sarasate (Spania), Marguerite Long – Jacques Thibaud (Franţa) sau George Enescu (România).

 

În ultimii ani, tânărul violonist a fost invitat să se alăture pedagogilor celebri ai viorii în juriile unor concursuri internaţionale din Italia, Franţa sau România.

 

Horia Mihail a susţinut peste două mii de concerte atât în ţară, în toate centrele culturale autohtone, cât şi în străinate. Horia Mihail a fost aplaudat pe scenele tuturor orchestrelor simfonice româneşti, evoluând alături de dirijori celebri precum Christian Badea, Maxim Vengerov, John Williams sau Jin Wang.

Regizorii de pe Croazetă au semnat o petiţie pentru susţinerea lui Polanski

Mai mulţi regizori care îşi prezintă filmele la Festivalul de la Cannes, care se deschide miercuri, printre care se numără Cristi Puiu, Jean-Luc Godard, Agnes Varda, Bertrand Tavernier şi Olivier Assayas, au semnat o petiţie pentru susţinerea regizorului Roman Polanski, transmite AFP.

 

Petiţia a fost făcută publică marţi şi a fost înaintată autorităţilor elveţiene. Potrivit acestei petiţii, regizorii cer autorităţilor să ia atitudine faţă de cazul lui Roman Polanski, precizându-se că "cererea de extrădare formulată de Statele Unite are la bază o minciună".

 

Un judecător din Los Angeles (SUA) a respins, luni, o solicitare înaintată de avocaţii lui Polanski pentru declasificarea înregistrărilor care ar putea dovedi că cererile de extrădare a regizorului au la bază informaţii incomplete.

 

Cineastul franco-polonez Roman Polanski a rupt tăcerea, la începutul lunii mai, vorbind pentru prima oară de când a fost arestat în Elveţia, în 2009, despre cererea de extrădare formulată de autorităţile americane la adresa sa, pe care o consideră "bazată pe o minciună".

 

"Nu pot să mai tac, deoarece SUA continuă să ceară extrădarea mea, mai mult pentru a mă «servi pe tavă» presei internaţionale decât pentru a pronunţa o hotărâre într-un caz în care un acord a fost stabilit încă de acum 33 de ani", a scris atunci Roman Polanski într-un text adresat opiniei publice internaţionale, care a fost postat pe site-ul revistei online La règle du jeu, condusă de filosoful francez Benard-Henri Lévy, un bun prieten al lui.

 

"Nu pot să mai tac, deoarece cererea de extrădare adresată autorităţilor elveţiene se bazează pe o minciună", a scris Roman Polanski, referindu-se la încarcerarea sa în penitenciarul din Chino (California), timp de 42 de zile, în 1977.

 

Potrivit cineastului, urmărit în Statele Unite ale Americii pentru că a întreţinut, în 1977, relaţii sexuale cu o adolescentă în vârstă de 13 ani, această încarcerare corespunde cu pedeapsa care ar fi trebuit să i se aplice şi pe care, în consecinţă, ar fi ispăşit-o deja.

 

"În această cerere (de extrădare, n.r.) se spune că am fugit pentru a nu suferi o condamnare a justiţiei americane. Dar, în cadrul procedurii judiciare, mi-am recunoscut vina şi m-am întors în Statele Unite pentru a-mi ispăşi pedeapsa", a continuat Polanski, în vârstă de 76 de ani.

 

"Nu pot să mai tac, deoarece victima a fost încă o dată respinsă de Curtea din California în încercarea ei de a opri, o dată pentru totdeauna, judecarea cazului meu", a adăugat cineastul franco-polonez.

 

Elveţia a fost informată pe cale oficială, pe 28 aprilie, că justiţia americană a respins cererea de judecare în lipsă a lui Roman Polanski. Această ţară urmează să se pronunţe în privinţa extrădării cineastului în SUA.

 

Cineastul Roman Polanski a fost arestat la sosirea sa în Elveţia în septembrie 2009. După mai multe luni petrecute în închisoare, regizorul franco-polonez se află în prezent în regim de arest la domiciliu, în reşedinţa lui de vacanţă din Elveţia, în aşteptarea unei eventuale extrădări în SUA.

 

În martie 1977, Roman Polanski, pe atunci în vârstă de 43 de ani, un regizor deja celebru pe plan mondial, a întreţinut relaţii sexuale cu Samantha Geimer, în vârstă de 13 ani, după o şedinţă foto ce a avut loc în vila actorului Jack Nicholson.

 

Câteva săptămâni mai târziu, în timpul procesului în care era acuzat de viol, în urma unei plângeri depuse de părinţii victimei, Roman Polanski s-a declarat mai întâi nevinovat, schimbându-şi ulterior strategia şi recunoscându-şi fapta.

 

Ulterior, regizorul a fugit în Europa, evitând de atunci să călătorească în ţările care aveau tratate de extrădare cu Statele Unite ale Americii. Potrivit avocatului regizorului, Hervé Témine, Roman Polanski ar fi fugit din Statele Unite deoarece un judecător american urma să denunţe un acord încheiat între părţi, deşi acesta era permis de legislaţia americană.

E sigur că ...

E sigur că nu numai partidul guvernamental, dar chiar şefii lui (...) au o cunoştinţă deplină despre turpitudinele cari se-ntîmplă sub regimul lor (…). 

Cumulul neruşinat al multora din membrii tagmei patriotice, lefurile mari ce şi le-au aşternut în familie directorii Băncei Naţionale, fără a se pricepe cîtuşi de puţin în materii tehnice şi financiare, corupţia sistematică a administraţiei, uşurinţa cu care s-a sporit bugetul cheltuielilor în trei ani cu 34%, incalificabila tăinuire a unor sume de milioane în sămile visteriei, precum suma de 8 milioane primită de la Rusia, toate acestea sînt fenomene ale unei vieţi publice cari se impun de sine şi cari nu pot lăsa oamenilor de stat din partidul guvernant nici un fel de iluzie asupra perversităţii elementelor de cari se servesc.

 

E asemenea evident că nici unul din aceste păcate nu i se poate imputa fostului regim catargiesc. Cauza pretinsă pentru care acest guvern ar fi căzut, ingerinţa în alegeri, e un adevărat merit alături cu organizaţia electorală a partidului roşu, bazată pe coruptibilitatea şi intimidarea corpului electoral, precum şi pe falsificarea listelor. Astfel, în provincii s-a întîmplat următoarele cazuri.

 

Oameni c-o avere mică, o casă în oraş şi zece pogoane pământ pe vro moşie au fost înscrişi în colegiul 1. Au votat şi ales — pentru guvern se-nţelege — trei-patru ani de-a rândul, fără să plătească nici o dare, necum cea corespunzătoare colegiului în care fuseseră înscrişi.

 

În sfârșit fiscul procedează la încasarea dării restante. Abia atunci se dovedeşte însă în faţa cui stă. Casa e de mult vândută, cele zece pogoane asemenea, onorabilul alegător al colegiului I e un om care n-are nici o avere şi care ar trebui să figureze în colegiul IV cel mult, nu în cel întâi. Dar restanţa aceasta, falsă prin chiar natura ei, se împlineşte cu toate acestea. De la cine însă? De la comuna rurală în care alegătorul este înscris. Va să zică tot comunitatea ţărănească plăteşte dările mari ale alegătorilor frauduloşi trecuţi de guvern în listele colegiului I pentru a-şi asigura majorităţile locale.

 

Să nu ni se zică aci că guvernul nu ştie nimic de toate acestea, că primul-ministru e străin de maşinaţiunile locale ale partidului său. Putem dovedi că o serie întreagă de relele ce ne bîntuie au fost chiar formulate de miniştri actuali. Astfel, într-una din şedinţele Adunării d. Brătianu, pe atunci ministru de finanţe, au găsit ocazie de-a face următoarele mărturisiri caracteristice:

"În faţa unei nevoi atât de mari, nu numai a nevoilor tezaurului de astăzi, dar şi a nevoilor sociale, nu am ce face. Noi ne-am întins mai mult decât mijloacele noastre de producţiune pot să sufere, ne-am făcut o administraţiune pe un picior cum au făcut-o societăţile acele cari au ajuns la o dezvoltare atât de mare că sunt puţine în analele istoriei, ca Franţa, Englitera etc. Prea am copiat legile acelor societăţi şi am creat un personal pe care nu avem cu ce-l plăti".

 

Dar, se va zice, ce să facă acei nenorociţi? Ei, apoi de ce să zicem aceasta numai de funcţionari? Ce fac acei nenorociţi arendaşi cari au sărăcit? Şi ei au făcut tot cum a făcut administraţiunea, au cheltuit prea mult; familii numeroase şi bogate, cu capitaluri, au ajuns să ceară. Ce fac comercianţii români cari au ajuns în starea în care-i vedeţi? Societatea întreagă s-a pus pe un picior care ne-a adus unde suntem astăzi.

 

Toate clasele societăţii sufăr; nu mai vorbesc de ţărani, cari-n o parte a României au ajuns să fie adevăraţi vagabonzi şi sunt robiţi pe toată viaţa cu munca, singurul lor capital ce le-au mai rămas. . .

 

De ce finanţele noastre sînt într-această stare? După mine, una din cauze este că bugetele sînt rău făcute şi nici pot fi altfel. Cum se fac în alte ţări bugetele? Nu numai pentru fiecare minister, dar pentru fiecare ramură a unui minister sînt consilie superioare cari pregătesc lucrările, este Consiliul de Stat care elaborează legile bugetare şi tocmai în urmă se prezintă Camerei.

În Franţa le lucrează opt-nouă luni oamenii cei mai competenţi.

La noi însă cum se fac? Poate ministrul de finanţe să facă un buget? Sînt capii de secţiuni cari le fac şi ministrul le-aduce în Cameră.

 

D-voastră numiţi o comisiune bugetară, şi cât lucrează? 10, 15, 20 de zile sau o lună, fie chiar două luni. Dar în acea comisiune sînt oameni cu totul noi în acele afaceri şi astfel lucrarea lor e foarte superficială. În faţa unui buget care este făcut orbeşte, o declar, căci o ştiu aceasta, fiindcă am fost de mai multe ori ministru de finanţe, ce voiţi să facă aceşti opt sau zece deputaţi cari sînt străini mecanismului fiecărui serviciu din acel buget şi nu au nici timpul material, lucrează pe apucate?

 

Una din greşelile noastre a fost că am desfiinţat Consiliul de Stat şi sper că odată, cînd va fi să facem o modificare a Constituţiunii, vom căuta să reînfiinţăm Consiliul de Stat.

 

(…) Prea am copiat legi şi instituţii străine, ale căror cheltuieli nu stau în nici un raport cu producţiunea noastră, care recunoaşte că producătorul nostru agricol a ajuns în stare de robie, care recunoaşte că bugetele, deci şi cele ale cheltuielilor, se fac orbeşte, se votează orbeşte, iată d. Brătianu care cere înfiinţarea unei instituţii ce e în contrazicere cu principiile partidului său, Consiliul de Stat.

(…) Dar oare omul de stat, dacă voieşte în adevăr să lucreze pentru binele poporului său, are să reprezinte societatea, are să reprezinte exigenţele abecedarului Costinescu, focul de cumul al d-rului Sergiu, vânătoarea după decoraţii a roşiilor de mâna a treia şi vânătoarea după funcţii a celor de mâna a patra? A confunda suma de individe din cari se compune societatea cu organismul natural al poporului moştenitor, a încărca exigențele şi turpitudinile societăţii pe umerele poporului, a pune interesele unei împreunări schimbătoare de indivizi deasupra intereselor poporului ereditar, a vinde pe sute de ani înainte viitorul poporului, pentru a face plăcut prezentul societăţii de Costineşti nu însemnează a fi om de stat, ci cel mult om de partid în înţelesul cel mai rău al cuvântului.

 

Articol scris de Mihai Eminescu în "Timpul" la 23 august 1880. Au trecut 130 de ani. Oare ?

Cele Trei Zeci şi Şase.

Cele trei zeci şi şase de diferite Consilii de Miniştri pe cari d. Brătianu le-a avut în curs de patru ani şi jumătate să nu constituie oare un cuvânt destul de temeinic pentru a înregistra ştirile de schimbări ministeriale pe cari roşii singuri le răspîndesc?

 

A constata că pretexte mari se invoacă în piaţă pentru a masca mica pricină a unei retrageri economicoase şi pentru a realiza în fine visul de aur al roşiilor de-a avea un minister omogen nu credem să-i dea drept "Românului" de-a ne imputa stenahorie, nerăbdare de-a veni la putere şi altele de acestea. Cele trei zeci şi şase de reprezentaţii teatrale cu păpuşi nouă ne îndreptăţesc a aştepta o a treizeci şi şaptea constelaţiune a figurinelor atât de repede uzate ale d-lui Brătianu.

 

"Românul" zice că d. Brătianu nu are nici o cauză constituţională de a se retrage. Într-un chip admitem şi noi aceasta. D-lui n-are nici un motiv de a se retrage pe cât timp patrioţii îşi exercită atât de bine virtuţile lor cam neconforme celor zece porunci, pe cât timp ţara şi Coroana, prin neintervenire constituţională, îngăduie liberul exerciţiu al unor asemenea virtuţi.

 

Cumulul a câte zece funcţii e în orice caz o virtute; între atribuţiile martiriului modern intră pensiile reversibile şi scabroasele afaceri, mărturisite în Senat de cucernicul Simeon el însuşi; între viețile sfinţilor fără de arginţi cată a se număra deputaţii ce au speculat la bursă cu ocazia răscumpărării; între cuvioşi cel puţin caută a fi trecuţi acei politici cunoscuţi cari răspîndesc ştiri despre scăderea rublelor, le cumpără cu aur din bani publici şi le vînd, după apariţiunea unui comunicat economicos în "Monitor", cu 4 şi 5% cîştig. 

Acestea şi multe altele sînt faptele apostolilor cari pătimesc de virtuţi civice, de iubire de adevăr şi de evangelică onestitate. Prin asemenea patimă ajung a face în doi-trei ani avere din nimic, punînd la mijloc capitalul de ştiinţă a patru clase primare şi o doză de... patriotism care nu se află decât în Academiile de corecţiune de moravuri din San Francisco.

 

N-o zicem noi aceasta. Ţara toată o ştie, presa toată, afară de cea oficioasă, o repetă zilnic. Inocenţele californiane nu se schimbă, din nefericire, nici prin "stenahoria sfărîmăturilor partidei conservatoare", nici prin alte graţiozităţi de acelaş gust. Ele sînt ceva constant, inerent naturii partidului roşu, pe care "România liberă" îl descrie în modul următor: 

Nemernici sînt mulţi în turma roşie; ei formează maioritatea şi încă ce maioritate ! Oameni cinstiţi şi culţi sînt doi-trei; nişte insule pierdute în pustia neagră a nerozilor şi gheşeftarilor... A doua zi după cădere ei se pun pe lucru spre a se ridica,. 

"Orice mijloc este scuzabil numai s-ajungem iarăşi la putere" le strigă Şeik-ul-Islam şi-i vezi pe toţi lucrând pe brânci spre a pune mâna pe visteria ţării. Minciuna, calomnia, toate sînt bune pentru dânșii, orice armă este permisă celui care cutreieră cârciumile şi cafenelele spre a agita. . . Sînt agitatori fără scrupul, şarlatani politici.

 

Cînd dar, după mărturisirea "României libere", avem a face cu nişte aşa de cinstite feţe, mai poate fi serios vorba de motive constituţionale de retragere? Am mai înţelege daca asemenea motive pentru o retragere generală s-ar afla în paragrafii unor alte legiuiri, mai voluminoase, cari reglementează laturea umbrei sociale, circumscriind-o în anume institute cinstite unde onorile militare se fac cu arma încărcată. Dar paragrafi constituţionali de drept public? Aceştia să motiveze retragerea roşilor de la putere? Aida de! Doar nu trăim în ţara ingenuităţilor!

 

Dreptul public (cu factorii lui esenţiali) stă rece şi nepăsător în faţa desfrîului patriotic ca o statuă de marmură în mijlocul unui teatru de farse. În afară de zidurile acestui stabiliment trece mulţimea deziluzionată, sărăcită, căreia i s-a răpit aspiraţiile ei cele mai sfinte, începînd cu credinţa în altarul creştinătăţii şi sfîrşind cu speranţele ce le dura altădată la leagănul copiilor.

 

Aşadar, precum se vede din cele de mai sus, o cauză constituţională de retragere nu există, de vreme ce domnia virtuţii californiane îi dă partidului roşu încrederea ţării.
O asemenea cauză ar fi rămas să fie neînţelegerile între membrii cabinetului în cestiunea dunăreană. Dar d-nii miniştri sînt toţi de-o opinie, precum ne asigură "Românul" şi precum am asigurat şi noi. Unde nu sînt opinii desigur că singura care există cată să domineze. E drept că de astă dată d-nii miniştri sînt de-o opinie cu ţara, însă această conformitate de vederi e cam ieftenă. Se ştie că cestiunile navigaţiei pe Dunăre au drept for competent Comisia Europeană a celor şase mari puteri şi de astă dată majoritatea acelor puteri nu înclină a da dreptate cerinţelor Austro-Ungariei.

 

E într-adevăr moale, avînd de o parte majoritatea puterilor, de alta sentimentul ţării, în fine prudenţa şi circumspecţiunea diplomaţiei austriace, de-a dovedi că guvernul e eminamente patriotic. Această dovadă am fi dorit s-o avem cu ocazia cestiunii evreilor sau a concesiei Strusberg. Ocaziile de a dovedi patriotism erau strălucite şi e păcat că d. Brătianu le-a lăsat să-i scape din mînă.

 

Articol scris de Mihai Eminescu la 14 octombrie 1880

Cannes 2010 de la A la Z, aspecte insolite ale celui mai renumit festival de film

Festivalul de Film de la Cannes aduce sub acelaşi acoperiş accesoriile strălucitoare cu pasiunea pentru cinematografie, spectatorii cu celebrităţile, petrecerile private cu proiecţiile de filme provenind din toate colţurile lumii, informează AFP.

 

Cu ocazia celei de-a 63-a ediţii a Festivalului de Film de la Cannes, redactorii agenţiei de presă AFP au trecut în revistă aspectele principale, în ordine alfabetică (potrivit vocabularului francez), ale celui mai renumit festival de film din lume.

 

"A" de la "Ailleurs" (Din altă parte) - Cannes este, totodată, festivalul cinematografiilor naţionale mici, din ţări în care cea de-a şaptea artă este adeseori ignorată. Patronat în acest an de actriţa Sandrine Bonnaire şi de cineastul franco-cambodgian Rithy Panh, pavilionul "Les Cinémas du Monde", în cadrul Village International, va pune în valoare filme din Etiopia, Mozambic, Congo şi din Teritoriile Palestiniene.

 

"B" de la "Badges" (Ecuson) sau subtilul sistem al acreditărilor de presă - Indispensabile, ecusoanele cu fotografii sunt distribuite, după culori, în funcţie de importanţa presei în cauză. Cele mai dorite sunt ecusoanele albe. Nivelul de securitate este maxim, iar ecusoanele sunt verificate cu minuţiozitate. Nimeni nu are voie să îşi schimbe look-ul în timpul festivalului.

 

"C" de la Cannes - Festivalul de la Cannes a fost înfiinţat în 1946 pentru a concura cu Mostra de la Veneţia, celălalt mare festival cinematografic european, creat cu zece ani mai devreme. Ediţia din 1968 a fost anulată pe 19 mai. Cu o zi înainte, Francois Truffaut, Jean Luc Godard, Claude Lelouch, Roman Polanski şi Louis Malle au pactizat cu studenţii şi s-au alăturat acestora în timpul protestelor de stradă care au zguduit Franţa în 1968.

 

"E" de la "Etiquette" (Etichetă) - Costumul şi rochia de seară sunt obligatorii pentru a putea urca treptele Palais des Festivals din Cannes. Un costum negru sau albastru închis şi papionul sunt indispensabile. La Cannes, chiar şi magazinele cele mai populare de prêt-à-porter vând astfel de articole. Doar celebrităţile au dreptul de a purta ceea ce le place.

 

"F" de la "Foule" (Mulţime) - Zeci de fani şi de pierde-vară fac cozi pe trotuarele din Cannes pentru a prinde cele mai bune locuri din faţa scărilor. La ora "fatidică", aproximativ 15.000 de persoane se află în faţa Palais des Festivals. În timpul zilei, pe Croazetă se înregistrează o afluenţă record. Un spectator obişnuit are nevoie de 15 minute pentru a urca scările, dând din coate.

 

"G" de la "Griffes" (Gheare) - Treptele din faţa Palais des Festivals reprezintă cea mai frumoasă vitrină din lume. Cei mai mari designeri se luptă cu câteva luni înainte de startul festivalului pentru a le convinge pe staruri să aleagă creaţiile lor vestimentare, adeseori contra unor cadouri şi a unor contracte. Vestiare cu mii de articole vestimentare ce pot fi împrumutate sunt puse la dispoziţia starurilor în interiorul Palais des Festivals.

 

"H" de la "Hôtel" (Hotel) - Aproximativ zece palate de pe Croazetă şi din împrejurimi îşi dispută atenţia starurilor (Majestic Barrère, Carlton, Martinez, 3.14, Noga etc.). Marile staruri americane preferă adeseori hotelul Eden Roc, prestigiosul palat-fortăreaţă din Cap d'Antibes.

 

"I" de la "Inflation" (Inflaţie) - Reducând costurile de producţie a unui film şi facilitând realizarea mai multor copii, apariţia aparatului digital a condus la o "explozie" a numărului de lungmetraje trimise la festival şi vizionate timp de câteva săptămâni de către comisiile de selecţie - în acest an, 1.665 de filme.

 

"J" de la "Jospin" (Lionel Jospin, fost premier al Franţei) - Lionel Jospin îşi face prima apariţie cinematografică în filmul care deschide secţiunea Semaine de la critique, "Le nom des gens", o comedie de Michel Leclerc. El îi dă replica lui Jacques Gamblin, care joacă rolul unui om de ştiinţă ce îl idolatrizează pe fostul premier francez socialist. Acesta se livrează unui neaşteptat exerciţiu de autoironie, declarând: "Un jospinist este astăzi la fel de rar ca o raţă mandarin (originară din Asia - câteva exemplare, scăpate din captivitate s-au aclimatizat şi se reproduc în mod natural în Franţa, în zonele de pe coasta Atlanticului - n.r.) pe Ile de Ré".

 

"K" de la "Krach" (Crah) - Îşi va face criza economică resimţite efectele asupra celui mai renumit festival din lume? Răspunsul va putea fi constatat la Marché du Film, care va avea loc în perioada 13 - 22 mai şi va lua pulsul unei industrii afectate de cele 18 luni de încetinire economică. La acest eveniment sunt aşteptaţi 10.000 de participanţi şi 400 de societăţi din 97 de ţări.

 

"L" de la "Location" (Închiriere) - Totul se închiriază la Cannes. Ferrari, Rolls, motociclete, vile de lux pentru organizarea unor petreceri şi chiar costume şi rochii de seară. Multe firme s-au specializat în aceste activităţi efemere, care durează doar pe perioada festivalului, când totul străluceşte.

 

"M" de la "Meteo" - Furtună sau soare? Este întrebarea pe care şi-o pun toţi participanţii, după teribila furtună din urmă cu câteva zile care a devastat plajele de pe Croazetă. Locuitorii din Cannes fac eforturi deosebite pentru a repune în funcţiune toate instalaţiile şi pentru a reamenaja cele aproximativ 20 de restaurante de pe plajă. În general, soarele a strălucit de fiecare dată în timpul festivalului de la Cannes.

 

"N" de la "Night" (Noapte) - "Cannes by Night" face senzaţie în fiecare an în timpul festivalului, cu ajutorul spectaculoaselor petreceri la care participă un număr mare de invitaţi. Printre petrecerile aşteptate se numără cele organizate de producătorii fiecărui film din selecţia oficială, dar şi petrecerea organizată pentru a celebra a 150-a aniversare a casei Chopard, casa de bijuterii elveţiană care produce trofeul Palme d'Or, în timpul căreia Lionel Richie va susţine un concert.

 

"O" de la "Or" (Aur) - Realizat în atelierul casei Chopard, mult râvnitul trofeu Palme d'Or al Festivalului de la Cannes a fost decernat în premieră în 1955, înlocuind marele premiu al festivalului, ce consta într-o diplomă care însoţea o mică operă de artă. Un al doilea Palme d'Or, negravat, este întotdeauna disponibil, în cazul producerii unui accident în ultimul minut sau în cazul în care există doi câştigători.

 

"P" de la "Photographes" (Fotografi) - Cannes este considerat cel mai mare festival de film din lume şi figurează pe lista celor mai mediatizate evenimente din lume. Peste 4.600 de jurnalişti (din care 2.500 provin din presa străină) sunt acreditaţi în 2010. Dintre aceştia fac parte peste 300 de fotografi, 1.500 de posturi de televiziune, 300 de posturi de radio, 1.300 de ziare, 340 de agenţii de presă şi 300 de site-uri internet.

 

"Q" de la "Quinzaine des réalisateurs" - Secţiunea paralelă Quinzaine des réalisateurs a fost înfiinţată de Société des réalisateurs de films (SRF) după protestele din 1968. Selecţia secţiunii nu este competitivă şi nu se acordă niciun premiu.

 

"R" de la "Un Certain Regard" - Această secţiune face parte din selecţia oficială şi a fost creată în 1978 pentru a pune în valoare operele "originale şi diferite". Este o pepinieră de tinere talente care concurează pentru premiul Un Certain Regard şi pentru Caméra d'Or, decernat celui mai bun film de debut, ce poate proveni din toate secţiunile festivalului.

 

"S" de la "SIDA" - De 17 ani, amFAR, fundaţia înfiinţată de Liz Taylor, organizează în timpul festivalului o gală anuală de binefacere în favoarea cercetărilor contra virusului HIV, la hotelul Eden Roc. Actriţa Sharon Stone, gazda evenimentului, ar putea să nu se prezinte la Cannes în acest an. O masă cu 10 tacâmuri este facturată cu 100.000 de dolari. Tariful minim de intrare este de 4.000 de dolari.

 

"T" de la "Tapis rouge" (Covor roşu) - Schimbat de mai multe ori în timpul festivalului, covorul roşu este strict supravegheat zi şi noapte. Chiar obţinând o invitaţie, doar rangul înalt garantează succesul urcării treptelor Palais des Festivals.

 

"U" de la "Urgence" (Urgenţă) - Filmele proiectate la Cannes sunt aproape întotdeauna vizionate în versiuni nefinalizate (fără muzică sau mixaj de sunet definitiv) de către comitetul de selecţie şi sunt terminate în regim de urgenţă, uneori cu câteva zile sau chiar câteva ore - cum a fost cazul lui Wong Kar-Wai - înainte de proiecţia lor la Cannes. Iar când proiecţia nu a fost concludentă, montajul acestor filme poate fi refăcut înainte de lansarea lor în circuitul cinematografic. În 2010, cineastul Ken Loach a fost selecţionat la Cannes, cu 48 de ore înainte de începerea festivalului, filmul său "Route Irish" urmând să concureze în competiţia oficială.

 

"V" de la "Violence" (Violenţă) - Adeseori, violenţa filmelor proiectate pe Croazetă a provocat adevărate scandaluri. În 2009, "Antichrist", regizat de danezul Lars von Trier, a atras furia anumitor critici pentru violenţa din scenele finale (Charlotte Gainsbourg, recompensată cu premiul de interpretare, îşi tortura partenerul timp de 20 de minute), iar "Kinatay" de filipinezul Brillante Mendoza, în care un tânăr prostituat era violat, ucis cu lovituri de pumni, decapitat şi dezmembrat de către membrii unei bande, i-a lăsat pe aceiaşi spectatori fără cuvinte.

 

"W" de la "World Market" - Festivalul de la Cannes este, totodată, cea mai mare piaţă de film din lume. Aici se negociază drepturile de exploatare comercială a peste 4.000 de filme terminate sau aflate în faza de proiect.

 

"X" de la "X Ray" (Raze X), securitatea la Cannes - Numărul mare de staruri şi afluenţa record de spectatori implică măsuri de securitate excepţionale. Mai multe companii de securitate şi brigăzi mobile de jandarmi sunt trimise la faţa locului. În fiecare seară, un baraj de securitate este instalat la baza scărilor Palais des Festivals.

 

"Y" de la "Yacht" (Iaht) - Pentru câteva staruri, Palatul din Cannes este totuşi prea vulgar. Să poţi locui pe un iaht ancorat în portul din Cannes reprezintă o alternativă mult mai pretenţioasă. Paul Allen, cofondatorul companiei Microsoft, este un obişnuit al festivalului. Iahtul său, Octopus, este considerat cel mai lung (127 metri) şi cel mai luxos din lume. Leonardo Di Caprio şi Sharon Stone se numără printre oaspeţii săi obişnuiţi.

 

"Z" de la "Zen" - Chiar în timpul Festivalului de la Cannes există şi momente de acalmie. Spectatorul festivalier, extenuat, poate ceda în faţa tentaţiei unei mici sieste, cu ocazia proiecţiei unui film plictisitor. Cei mai curajoşi dintre ei îşi oferă însă "o baie de 7.30", cu puţin timp înainte ca prima proiecţie a zilei să înceapă, la ora 8.30.